Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"
Motto:
"sau doi egal cu patru... altă sferă/ limită de... ori nu... fără adresă,
dâra luminii peste... frontieră/ abandonată-n propria-i viteză"
(Iolanda Cremene)
(!) sunt prea înalt să cred c-au fost o întâmplare
acestea toate şi ne/toate – acest tot,
dar şi ne/tot, vibrează-n sine, muşcă, doare,
stârneşte pricini între pot şi nu mai pot,
azvârle zero din adâncuri spre înaltul
care-l azvârle din înalturi spre adânc –
sigur că da, dinspre nimic porneşte caldul
şi cată rece: strâng ce pierd şi pierd ce strâng (!)
(!) sunt prea mărunt să cred c-a fost o întâmplare
tot cest văzut şi nevăzut – foarte urât,
foarte frumos, cum vrea şi crede fiecare,
pân-la genunchi, pân-la buric, până la gât,
chiar până unde încă nu-i tot ce se poate,
chiar până unde-i tot ce nu s-a mai putut:
goluri imense, pline cu singurătate,
punct definit, şi punct defunct, şi punct pierdut (!)
