Din colecția "Cele mai clare poezii rămase tablou"
Cum vă jucaţi cu Majestatea Lui?!.../ Vă mulţumesc, Juraţi ai Poeziei,
şi vă aşez printre vrăjmaşii mei.../ fiindcă lumea voastră foarte vie-i!
Vicleni, zvârliţi cu piatră în Poet,/ sârguincioşi, să cadă!... nu! nu-l doare!
zvârliţi cu piatră smulsă din statui.../ dar eu nu vă acuz de lapidare!
Vă scriu câte-un sonet devastator/ şi câte-un epitaf la fiecare!
Aşa-i Poetul: scrie ce-a-nvăţat/ de la statui... când vă strigau la poartă,
cu suflet manuscris... şi se-ntorceau/ printre cuvinte, cu arcada spartă!
N-aveţi habar că pietrele ascund/ MISSA SOLEMNIS, arta pentru artă!
Hai, lapidaţi, rămâneţi numai voi.../ să nu mai vieţuiască nici o piatră!
Cum vă jucaţi cu Majestatea Lui?!.../ şi faceţi praf Deşertăciunea toată!
