La doar o zi după ce ultimele trupe americane au părăsit Irakul, o criză politică majoră a izbucnit la Bagdad. Conflictul dintre sunniţi şi şiiţi s-a amplificat după ce a fost emis un mandat de arestare pe numele vicepreşedintelui sunnit Tarek al-Hashemi. El este acuzat, în baza unor mărturii ale gărzilor sale personale, de organizarea şi susţinerea financiară a unor atentate! Acest mandat vine după ce, la rândul său, premierul Nuri al-Maliki a fost acuzat de sunniţi că „este mai rău decât Saddam Hussein”.
Aceste acuzaţii reciproce riscă să ducă la rupea fragilei coaliţii ce stă la baza Guvernului de uniune naţională. Şi aşa, în condiţiile în care securitatea şi stabilitatea internă ar trebui să fie o prioritate, postul de ministru de Interne este de luni de zile neocupat pentru că sunniţi, şiiţii şi kurzii nu au căzut de acord în atribuirea acestui portofoliu. Picătura ca va umple paharul ar putea fi nu mai departe de 3 ianuarie, când parlamentul irakian va lua în discuţie suspendarea prim-vicepremierului sunnit Saleh al-Mutlaq.
Kurzii au făcut apel la calm şi o întrunire a tuturor liderilor politici şi confesionali pentru a preveni exacerbarea conflictului, însă lucrurile par a se îndrepta deja spre o ruptură greu de evitat. Singurul argument care ar putea opri destrămarea ar fi rememorarea perioadei în care sunniţi şi şiiţii au ajuns în pragul războiului civil. Atentatele comise de miliţiile celor două tabere au costat viaţa a mii de civili, iar resentimentele nu s-au domolit nici până astăzi.
Dacă în trecut americanii au fost cei ce au reuşit să se interpună între cele două tabere şi prin prezenţa lor să mai tempereze lucrurile, dacă se va ajunge din nou la conflicte violente nimeni nu va putea să le oprească. Irakul riscă să eşueze într-un război civil ce, în ultimă instanţă, ar putea avea ca efect chiar fărâmiţarea ţării. Acest scenariu nu ar face decât să favorizeze creşterea influenţei organizaţiilor islamiste radicale, dar ar alimenta şi tendinţele intervenţioniste ale unor state precum Iranul sau Siria. Următoarele săptămâni vor fi critice, iar dacă Irakul nu va reuşi pe cont propriu să-şi găsească stabilitatea internă mulţi vor ajunge foarte repede să-l regrete pe Saddam Hussein.
