Evaluaţi acest articol
(4 voturi)
Fii primul care postează comentarii!

Bunicul meu cânta la frunză/ şi o dădea (frumos) la cai!...
apoi, ce fel de cavalcadă/ se auzea pe dealuri: hai!
Fuma ţigări (fără oprire,/ mahorcă sănătoasă)... Blând,
se răţoia la cai, pe vale.../ dar nu-i bătea din când în când!
Umbla regeşte prin ogradă,/ atent la Marele Nimic!...
’tu-i mama ei de bătătură! - zicea, şi rămânea bunic!
Şi, câte-o dată, fără milă,/ trăgea cu puşca... Eu, stingher,
plângeam pe prispă, către păsări.../ plângeam că trage în Mister!
Ce mai senin venea bunicul.../ şi mă ştergea de lacrimi cu
atâtea pene colorate.../ şi mă-nvăţa: trage şi tu!
şi mă-nvăţa că nu se poate/ nicicând a fi făr-a nu fi!
şi mă-nvăţa cum toată ziua/ înseamn-o noapte şi o zi!...
Caii prufneau la frunza care/ cade cântând, cade mereu!...
mormântul lui bate la uşă!.../ Acesta e bunicul meu! 

Citit 930 ori Ultima modificare Duminică, 14 Mai 2017 19:09

Lasă un comentariu

Utilizatorul este singurul responsabil de conţinutul mesajelor pe care le postează şi îşi asumă toate consecinţele.
ATENTIE: Comentariile nu se mai publica automat, vor fi moderate. Mesajele care conţin cuvinte obscene, anunţuri publicitare, atacuri la persoană, trivialităţi, jigniri, ameninţări şi cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislaţia în vigoare, iar autorul comentariului îsi asuma eventualele daune, în cazul unor actiuni legale împotriva celor publicate.