(!) a venit pământul şi mi-a dat/ a-nţelege cum (ce) mai înseamnă,
cum (ce) se mai spune despre om:/ omul fără ieri şi fără toamnă (!)
(!) mi-a mai dat o dată, însă n-am/ fost atent, n-am priceput nimica
ş-am rămas perfect, neştiutor.../ să învăţ grindeiul şi cotiga,
boul cel din brazdă, bobul sfânt,/ boul dinspre om, (a)semănarea
printre plus şi minus infinit,/ învârtirea vremilor prin care-a
fost (ne)hotărâtă soarta mea/ de-nsămânţător şi de sămânţă
pe-un picior de plai (ne)cunoscut,/ umblător cu biblia-n tăgârţă,
până când grăuntele dă-n colţ/ şi în floare şi în rod şi-n pârgă
şi în copt... şi vine cel flămând.../ şi culege... şi pornesc să-mi curgă
lacrămi de prinos pentru acei/ care mă învaţă şi mă-ndeamnă:
dragi sfinţi cu pestelcă şi opinci,/ oameni fără ieri şi fără toamnă (!)
