(!) te salut, marie cu miozotis... te salut
şi te rog mult să-mi spui ce se ascunde în ochiul tău crud?
ce se ascunde la sânul tău ademenitor,
de toţi proştii şi toţi deştepţii se apropie şi muşcă şi mor?
(!) te salut, marie cu miozotis... dar nu-nţeleg
nici cu preţul vieţii ce cauţi tu pe câmp când cerul întreg
te cere în braţele lui fermecătoare,
unde nici un prost şi nici deştept în veci de veci nu moare?
(!) te salut, marie cu miozotis... şi te rog:
în veac de veacuri să nu te mai joci de-a moara cu noroc!
să nu te mai aud că strigi „hai la mere”
când ştii că sunt sparte şi chioare toate punctele de vedere!
(!) te salut, marie cu miozotis... şi aştept
să te muţi din ochiul meu cel stâng în ochiul meu cel drept
şi din ochiul cel drept în ochiul cel stâng,
taman cum se mută o lacrimă arară când nu vrea s-o plâng!
