Ce plop înalt!... (dacă mă sui în el,/ ajung la cer, buimac şi mititel!)...
E cerul unu! - strigi din urma mea - / mai ai de mers în sus şi-ncă ceva!/ Şi-ncă ceva... (şi dau de cerul doi.../ abia mai văd cărarea înapoi!).../ La cerul trei, încep să mă îngrop!.../ (ce plop fără sfârşit, mamă, ce plop!)/ La cerul patru, nu te mai aud!.../ (sunt singur, fără nord şi fără sud!)
Încă un pas... şi-ajung la cerul cinci.../ începe zero...(doamne, câţi paingi/ şi cât perfect zadarnic peste tot!).../ La cerul şase... parcă nu mai pot!/ (se vede zero, fulgeră nimic!).../ (la cerul şapte mă aşteaptă frig!)/ La cerul opt parc-o aud născând/ pe mama care... iar nu stă la rând!
E cerul nouă... şi nimic în plus.../ trec (în de-a pururi) dincolo de sus!
