(!) nici nu regret şi nici nu sper:/ aşa mă protejez de moarte,
suntem convivi întru vecie,/ tovarăşi drepţi, la cataramă,
la rău, la bine... fiecare/ chiar s-ar jertfi, la o adică,
numai să fie în folosul/ aproapelui, când se abate
pe casa noastră vro furtună/ şi răscoleşte şi destramă...
ş-astfel şi eu şi moartea trecem/ orice-ncercare, fără frică (!)
(!) nici nu regret şi nici nu sper:/ aşa-mi ţin viaţa lângă mine
ş-o las să bea şi să mănânce/ cu moartea, din aceleaşi blide,
le las să doarmă împreună/ şi să viseze împreună
fiindcă ele-s două-ntr-una.../ însă nici una nu-i oricine,
nici una n-are cum să intre,/ dacă cealaltă nu-i deschide...
ş-astfel (pe)trecem laolaltă/ n-aceeaşi straşnică minciună (!)
