Îţi mulţumesc pentru că mi-ai umplut ulciorul
şi pentru că ai stat sub salcie, alăturea de mine,
până când mi-am potolit cea mai lungă şi cumplită sete,
până când am înţeles că o asemenea facere de bine
este egală cu smulgerea din braţele celei care se repede
să-şi domolească foamea măcar cât ţine o secundă,
fiindcă, oricum, nu se satură niciodată,
e hulpavă şi furibundă...
şi nimeni n-are curaj să-i facă şi să-i ducă nota de plată!
Pentru acest ulcior
şi pentru toate ulcioarele care s-or umple ş-or fi să vină,
îţi mulţumesc definitiv, lacrimă divină,
îţi mulţumesc frumos,
în numele pământului, în numele fântânii cu gura în jos!
