Ieri, la marginea bisericii, la marginea luminii şi la marginea ultimul gând, când marele Nimic huruie şi scârţâie din toate încheieturile Neantului...când marele Tot se ascunde-n sine şi tace chitic...şi când Marele preot al meu propovăduieşte cântând iertarea şi dumnezeirea, iată ce se petrece: Vine un lup la mine şi mă-ntreabă cu ochii blânzi: poete, ce mai faci?/ pădurea nu mai are animale, nici păsări, nici gângănii, nici copaci!/ stai liniştit, nu da, nu-ţi fi ...

Motto: „De unde are Raiul lumină? Ştiu: îl luminează Iadul cu flăcările lui”.                                                                                 (Lucian Blaga)Mă număr printre cei nenumăraţi în marea socoteală care-mparte dulcegării la morţii cei curaţi şi-amărăciuni la morţii cu păcate! Mă simt bătut de soartă, blestemat – vântul mă bate-ncolo şi încoace – cred că Nu ...

Da...nimeni nu ştie ce a fost, ce s-a întâmplat, ce s-a petrecut ieri în oraşul cu  negustori cumpliţi! În acest sens, am iscodit o sumă pertinentă de umanoizi, că aşa li se spune istor bipezi controlaţi de domnul Lucifer în goana după Nicăieri! Am îndrăznit să întreb un număr cât mai mare de bărbaţi şi femei, însă nimeni nu are habar să răspundă, nimeni nu ştie, toţi dau din umeri, toţi se miră şi toţi se comportă ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic şi ...

Moto: „Omul este un animal marin, care merge pe pământ şi ar vrea să zboare!”                                                                                          (Carl Sandburg)   A fost o dată ca totdeauna încă din prima secundă a căderii în această Întâmplare...aşa îmi aduc aminte: parcă ieri-i când maică-sa i-a şoptit primul cântec de leagăn şi i-a spus primul nani-nani ce ...

Arcadia – formă frumoasă şi particulară a ne/norocirii! preţ şi dispreţ deghizat al muritorilor de rând! Obsesie a zeilor refuzaţi la porţile Olimpului! nădejdea şi contra/mandatarea mea deodată! – gata, m-am lămurit despre Raiul cu bune intenţii! mi s-au spulberat zăgazurile ne/răbdării! mă declar vulnerabil şi mare dez/amăgit! şi mă declar „persona non grata”! şi departe de „multum in parvo”! sunt insensibil la fluturi din carne şi oase, dar şi la fluturi ...

Moto: „ucitsea! ucitsea! ucitsea!” (Vladimir Ilici Lenin)   a venit universul la mine, umplut cu singurătate şi frică, a bătut la poartă şi la geamuri...şi a zis: de ce mă scrii cu literă mică?   eu mă şterg la ochi şi nu-mi vine să cred cât de naiv poate fi astfel de mare: ce univers eşti dumneata, de-mi pui asemenea întrebare?   nu mă aşteptam la tine, prezenţa ta nu mă mai furnică, deschide ochii şi fii mai atent: acum sunt mare şi te scriu cu literă mică!   ...

Doamna aiasta din barul aista mă priveşte frumos! şi foarte frumoasă! dar mult mai mult decât a naibii de frumoasă-i aiastă doamnă! bineînţeles, sunt mai mult decât lulea îndrăgostit de ea! vreau să-i dau o floare, dar ea-mi spune marţial: lasă, prostule, aşteaptă să se facă toamnă!...Parol, numai şi numai de dragul ei beau bere aici! eu nu am bani, însă beau toţi banii prietenului meu! beau şi mă holbez (elegant) la minunea de după tejghea! şi ochii doamnei parcă-s ...

(!) sobor de greieri: substantive negre într-un concert candid, atemporal – triumf discret, naiv...iluminare sintactică, liturgică...(halal!) – şi negreşit prilej de contemplare a unui dat cu har simplu şi pur: partea frumoasă a zădărniciei în care-ndur, te-ndur şi mă îndur – şi-n care viaţa/moartea se destramă mereu, fără CURAJ şi fără TEAMĂ (!)   sobor de fluturi: substantive albe într-un alai din care mai avem de învăţat să fim fără astâmpăr în timpu ...

Înainte de mult aşteptata noastră întâlnire, te anunţ şi te avertizez că nu iubesc nici o Patrie! şi că nici o frică nu mă încearcă din cauza ei, pentru ea, deoarece exact în Curbură de Carpaţi o doare de inima mea şi de inima ta! că astă limbă (morfologia şi sintaxa) în care gândesc, şi în care citesc, şi în care scriu, şi în care dorm, şi în care mor fără oprire...mi-a dăruit-o Dumnezeu şi Mama, iar nu Patria! desigur, şi eu am fost născut într-un loc, î ...

(!) mulţime goală: limită de alb şi negru, minunat – se poate spune?! te uiţi, se uită: un alai în marş, în alergare spre deşertăciune (!)   (!) eu nu mă uit: sunt orb! eu nu aud: sunt surd! – această stare mă ajută să fiu cu amăgirea paralel, şi spectator ne/vrednic la derută (!)   (!) se poate spune cine-i vinovat pentru această goană-nşelătoare: uitarea vrunui rost?! orgoliul scump?! cursul mulţimii din/spre di/sperare (?!)   (!) eu nu mai stau – adică mă î ...