Oare cum ai putut să crezi? Cine te-a îndemnat să pui la îndoială onestitatea-mi legendară? Ce gânduri nefaste au pus stăpânire pe tine? Ai auzit vreodată (de-a lungul vremurilor şi timpurilor) că vrun Cineva a dorit ori a îndrăznit să caute aiastă uriaşă Privire? Şi doar ţi-am spus şi ţi-am scris de mii de ori că nu sunt în stare să pot râvni enorma privire Cleopatră, că nu sunt în stare nici măcar să pot termina o scrisoare la lumina ochilor săi! Şi doar ai auz ...

Acum, când ceasul bate jumătatea vieţii, stai şi pleci şi te întorci în fiecare zi, ca şi cum te-ai afla tocmai la început! Şi, de fiecare dată, cu ochii în/spre Sus, rosteşti hamletian: „a fi or a nu fi!”... Şi parcă nu te-a durut nimic, niciodată, pe acest drum cu sens unic: numai dus!... Sau parcă te-a durut totul, totdeauna, ca şi cum nu ai şti, ca şi cum nu ai vrea, ca şi cum nu ai putea să-ţi răsară luna în jurul pământului şi al sufletului tău, în jurul ...

Chiar am uitat de când nu am mai primit o scrisoare alcătuită cu peniţa şi cu cea mai caldă cerneală din necunoscut. O scrisoare pură şi simplă. Cu litere frumos articulate, ca-n documente de cancelarie, ca-n urice domneşti. Întocmită de-un orfevru, parcă. O scrisoare scurtă şi cuprinzătoare. Convingătoare, mai ales. Am primit-o ieri, la biserică. Mi-a adus-o cea mai vrednică şi frumoasă poştăriţă din cel mai năzdrăvan Cartier gălăţean. Paranteză: pentru cine nu � ...

Mă duc la tine...am uitat să-ţi spun tot ce se spune-n ordinea din care îmi iau ceresc, îmi iau şi pământesc pentru-ntâmplarea mea devastatoare! Mă duc la tine...chiar dacă nu ştiu de unde vine, până unde duce cărarea asta, gândul meu hrănit cu timp din viaţa lemnului de cruce! Mă duc la tine...chiar acu mă duc să răsplătesc blândeţea mâinii tale şi ochii de la care-am învăţat cu plâns ce-nseamnă două catedrale! Mă duc la tine...mă apropii...vezi cum cerul se d ...

Mă sui în autobuz. E duminică. E ora șapte și douăzeci și șapte, antemeridian. Nădăjduiesc să nu mă mai sâcâie nimeni cu decibeli orali peste limitele admise de bunul simţ. Mă aşez şi deschid o carte cu psalmi. Cu fiţe de doamne/dive sus/puse, din staţia Ţiglina Unu urcă două trăncănitoare de serviciu pe traseul lui 9. Se năpustesc elegant şi ocupă locuri faţă-n faţă, uite-aşa, pentru ca să-şi vadă gesturile, să-şi controleze mişcările, să se-nţeleagă, ...

ultima dată a/m fost într-o toamnă singură şi uitată ca un abecedar în copilărie, într-o toamnă galbenă şi răsfoită de vânt, ca o carte cu poezii despre care nu se ştie cine şi pentru ce le-a scris, de unde şi de când atâta frumuseţe răscolitoare, atâta melancolie exemplară, până unde şi până când mai poate să coboare dumnezeu pe pământ, ca un cititor – ultimul cititor înainte să lăcrămeze şi să dispară !!!   despletită şi rătăcitoare prin neguri, ...

În fiecare zi, de câţiva ani buni, cum se zice (de câţiva ani răi, ar fi fost mai bine zis, nu?) o văd la colţul farmaciei. Stă şi tace. Nu cere. Nu priveşte la cineva anume. E o bătrână. Tare bătrână. O femeie uitată de ai săi, uitată de ai noştri şi de ai voştri, dar, mai ales, uitată de Partidul şi de Statul Nesimţirii. Ridurile-i accentuate demonstrează că biata alcătuire omenească se află printre primele în topul Suferinţelor trimise pe Pământ şi aplicate ...

Eu sunt...eu sunt primul născut în Eden! nu-i nenea acela...nu-i tanti aceea! Apoi, totdeauna am fost cel dintâi: sămânţa, urâtul, frumosul, scânteia...! Nici unul din voi n-ar fi fost, fără eu! vă rog...ascultaţi ce vă zic: fiecare mi-i sclav în vecie şi veşnic dator, la mine aveţi de plătit cu-nchinare! Doar mie mi-aveţi de nălţat (până când soseşte iertarea) şi imnuri şi ode şi alte des/cântece...toate, în cor: şi cefalopode, şi gasteropode! Şi sunt peste tot, ...

Ce armată?! Vai de mine! Tot nasol am nimerit-o!/ Ei s-alcoolizau la umbră şi falau Lindo Cielito!/ Eu spălam buda cu lama, că aşa pofteau oltenii:/ nişte tot un fel din ăia din regimul buruienii,/ nişte petrecuţi prin şcoală ca gâscanii prin răstoacă,/ nişte caporali bicisnici şi sergenţi muşcaţi de vacă!/ Mă puneau să bat bocancii prin scaieţi şi prin nămoluri,/ să se înspăimânte, cică, toţi duşmanii din subsoluri!/ Şi să car grenade, ţinte, mult mai mult ca ...

Moto: "fă-l să fie, doamne sfinte, numai om/ pe acel care ne-a ispitit sub pom, şi când pomul flori va da,/ fă să-i cadă carnea grea, cum cădea-va, după cântec, mâna mea!" (Cezar Ivănescu - Amintirea Paradisului) Azi-noapte AM PLECAT... acuma sunt la ea, cu ea, în visurile sale - a fost o aşteptare foarte lungă şi grea în timp cu vremi paradoxale !!! Mă ţine-n braţe, ca pe-un făt-frumos cu-adâncul ei în suflet şi sub frunte - o ţin în braţe ca pe-o făt-frumoasă d ...