Unii spun că era foarte bine: oamenii umblau din scofală în scofală şi fluierau de bucurie când vremurile purtau Coroană Regală! Alţii spun că era foarte rău: doar sărăcie lucie, sărăcie fără măsură...chiar şi puricii aveau păduchi...şi păduchii umblau cu paiul în gură! Unii spun că-i foarte bine în Republica noastră Transcendentală când profesorii se dezintegrează la stână şi ciobanii predau bâta la şcoală! Alţii spun că-i foarte rău: oamenii umblă din p ...

de-un timp ne/tot, stă-n miezul tăcerii din adâncul ne/mărginit şi gratis al întâmplării sale – aşteaptă desluşirea-ntr-un dor şi într-o doară, aşa, ca ne/păsarea slăvită-n catedrale, aşa, ca ne/simţirea trăită-ntâia oară, aşa, ca o iubire care n-a vrut să plece şi-mi spune că regina-i de-ajuns cu mat...la rege !!!   de-un timp ne/tot, sunt rege-al blestemăţiei care-şi întâmpină regina cu vorbe triumfale, care-şi cultivă viaţa la rădăcina morţii, care- ...

Doamna mea ne(mai)văzută Livadă, te rog să mă ierţi pentru că nu ţi-am scris de mult! Nu ţi-am mai scris nu fiindcă nu mai am cerneală sau cretă sau creion sau maculator sau ţărnă pe jos sau omăt în grădină, ci fiindcă mi-a fost ruşine! E uşor de presupus şi la fel de uşor de înţeles de ce-mi este aşa de ruşine! Cum să nu-mi crape obrazul când ştiu şi ştii că m-ai prins la borcanul cu dulceaţă de gutui? şi cum mâncam cu lăcomie...şi mai puneam şi-n buzuna ...

eu am ajuns la capătul dinspre nimic, dar am crezut că voi găsi măcar neant – când se întâmplă să mai suflu, să mai strig numele tău, (m)-aud mirări de diamant şi alte pietre nestemate până când voi învăţa ce se petrece-ntr-un deşert al meu, al tău, al lui şi-al ei, păgân ori sfânt, unde (se) pierd (chiar) şi cei care (nu se) pierd   eu am ajuns la capătul dinspre atât, cât (i)-a fost scris trupului-sufletului meu – nu-i rău, nu-i trist, nu-i imposibil, nu-i ur ...

Sigur că da! Părinţi de şcolari şi şcolari de părinţi, dar şi profesori responsabili şi respectatori la Catedra, pe Câmpia şi în Altarul Limbii Române – adicătelea  împătimiţi ai Literaturii – vor să asculte şi să primească bine/vorbirea semenilor într-ale Artei Cuvântului! Drept pentru care, fiecare – straşnic dotat/înarmat cu însuşiri de învăţăcel, bibliotecar, dascăl, consilier de taină metaforică, ziarist ori scriitor – îşi grăbeşte Pasul şi S ...

draga mea fântână părăsită, ciutură cu lemnul putrezit – astăzi am să vin la dumneavoastră: două triste fără infinit !!!   am să vin şi am să stau oleacă, din foşnirea salciei s-ascult cum şi maica mea şi cum şi tata au venit...şi ei...la voi...demult !!!   am s-ascult încet, vro două vrăbii care-şi fac – în trupul tău – cuibar, am să tac şi-am să mă uit la pietre cum aşteaptă apa în zadar !!!   n-am să pot să zic multe cuvinte, să mă rog de apă a ...

Supranumit Violonistul fără de Arginţi, omul din titlu des/cânta la toate nunţile şi botezurile şi balurile şi divorţurile şi chefurile şi petrecerile şi sărbătorile din mijlocul părţii de Sud a Moldovei de Nord! Cânta chiar şi la îngropăciuni! Şi la orice fel de despărţiri şi împărţiri cânta! Fără nici un bănuţ cânta! Şi cânta şi din gură, nu numai din vioară! De loc, era din Drăguşeni! Cum auzea că urmează să se întâmple una dintre organizările ami ...

Deseară te-aştept în ogradă,/ pe Prispa din Pleavă şi Clisă – te-aştept cu dulceaţă amară,/ te-aştept cu Psaltirea deschisă! Am numai o Vorbă – o vorbă/ Adâncă şi Naltă şi Dreaptă şi Scurtă şi Clară şi Simplă/ şi (s)pusă taman lângă Faptă!   Hai, intră n-ogradă...că-i seară/ cu Greieri şi Lună, cu toată smerirea de-atuncea – nu-ţi pare/ că nu s-a-ntâmplat niciodată? Nu-ţi pare că Totu-i ca-n Carte?/ nu-ţi pare că vorba e goală? Că Timpul � ...

mă uit în jos: e clar, e foarte clar – n-am mai văzut atâta hotărâre şi-atât preludiu fals în „la” minor – urc să ascult...urc pe la coborâre !!!   nu mi se pare: da, sigur că da – m-apropii, dar se face mai departe, se face prea devreme mai târziu decât a fost (vro)dată n-altă parte !!!   şi dau peste ruina unui vis uitat lângă o stea întunecată, peste o clipă-n faşă – mă opresc şi văd cum orizontul stă să cadă !!!   mă uit în sus: e cinic şi b ...

Iată ce i-a dictat poetul Marcel Măzăriche lui Vasile Vindereu, pentru ca să scrie pe lespedea şi pe crucea mormântului în care „doarme” grangurul „întrerupt” de cel mai straniu, dar şi sincer cetăţean de „onoare” al celui mai sigur/potrivit „loc de parcare”, al Cimitirului „Sfântul Lazăr”, adicătelea! Citiţi şi vă cruciţi corect! „am să te prind că vii să furi zarzăre.../ fir-ai să fii, moarte de pasăre!/ nici n-am crezut cu tu vreodată/ ai să opr ...