(!) acolo, în satul cu greieri desculţi/ prin boabe de rouă, îs ochii curaţi ca izvorul cel vechi/ sub luna cea nouă (!) (!) acolo, în satul cu ghiers nemurit/ în pomi şi-n cătină, fântânile toate au păsări de cuib/ sub luna cea plină (!) (!) acolo, în satul cu fluturi stăpâni/ pe vară şi toamnă, s-aude un somn şi un vis năruit,/ şi gândul mă-ndeamnă să plec şi s-ajung înainte de-a fi/ târziu peste-aceste poghiazuri sacrate-n voiri de ţărani/ cu lacrimi celest ...

Şi zice să continui. Zice s-o scriu mai departe, la fel de corect şi frumos. Zice s-o scriu şi pe omoplatul/deltoidul drept. Nu pot s-o refuz. Cum s-o refuz când îmi place până la refuz, cum se spune, şi când ştiu că n-o să refuze niciodată? Mai ales că n-am mai auzit să fi văzut cineva o femeie scrisă cu poezii. Sigur, sunt bucuros să continui. Consider că trebuie să-i scriu un poem la fel de "uşor", cum şi cel de pe umărul stâng. Sunt prea delicaţi şi prea fini umeri ...

(!) să port gelozie atâtor femei, dă-mi nişte galben, domnule Tei (!) (!) să am limpezime ca apa de râu, dă-mi o cicoare, domnule Grâu (!) (!) să ştiu înălţare şi cum să nu cad, dă-mi nişte stâncă, domnule Brad (!) (!) să prind rădăcină acolo, pe culm, dă-mi o samară, domnule Ulm (!) (!) să am demâncare până ce pier, dă-mi nişte ghindă, domnule Cer (!) (!) să am căutare, să fiu şi eu drag, dă-mi de hrănire, domnule Fag (!) (!) la-ntâia idilă vreau să mă- ...

Marmora mă perforează cu lăncile ochilor negri cum numai pana smulsă din Corbul lui Edgar Poe poate fi. Mă perforează şi-mi surâde triumfal. E sigură că m-a convins s-o scriu cu poezii. Triumful ei seamănă leit cu cel al păpădiei încolţite într-o fisură de asfalt. Cu triumful etern al libelulei pe undeva, pe marginea lumii. Cu triumful soldatului care, cum zice poetul Ioanid Romanescu, "a rămas singur pe câmpul de luptă/ şi nu mai are pe cine de cine să apere". Da... sunt ...

Ce corp didactic ai, frumoasă doamnă,de pus în ramă, de laborator,de pipăit cu ochii şi cu palma,încet, mereu, gramatical, uşor!Cu dumneavoastră, doamnă profesoară,în catalog vor fi doar note mari,deştepţii toţi vor face 13... 14...şi vor sticli de dor, sub ochelari!Şi proştii, chiar toţi proştii s-or înscriecu gând curat, la zi şi la seral -nici unul nu mai vrea fără frecvenţă,toţi vor şi scris, şi practic, şi oral!Vor să te-nveţe negreşit, pe toată,te vrea mi ...

Îmi mai zice încă o dată şi o mai aud încă o dată: "Te rog frumos, ia pixul şi scrie pe mine!"... Tac. Nici măcar nu pot şi nu ştiu ce şi cum să răspund acestei rugăminţi. Nu am mai fost pus niciodată în situaţia de a scrie, de a desena litere pe aria unei femei. Şi nici n-am mai auzit că altcineva a fost rugat şi a scris poeme de dragoste pe suprafaţa iubitei, amantei, nevestei, vecinei, (ne)cunoscutei. Şi nici nu ştiu dacă-i bine ori nu-i bine să fac din pielea feme ...

La prima întâlnire cu mofturile tale te las fără cuvinte, te dau cu baclavale şi te mănânc, frumoaso, pe toată şi încet, chiar dacă mi se pleacă şi mor de diabet! La prima întâlnire - mâine, la fix... ce zici? - jucăm toată ciuleandra, jucăm şi bambilici, mâncăm sarailie, măcriş, bostan, rahat... apoi dăm jos guvernul şi protestăm în pat! La prima întâlnire ţi-aduc şi nişte drele, le devorăm în şoaptă şi facem jucărele, ne aliem de-a dura, lasciv, ca doi ...

Da... vrea să-mi mulţumească. Vrea cu tot dinadinsul. Cică n-a mai văzut şi n-a mai auzit un poem de dragoste mai frumos decât Semn 9. Cică vrea şi nişte poeme de dragoste descoperite/descompuse de mine. Cică vrea să i le scriu şi să le păstreze, să rămână pentru totdeauna. Şi vrea să i le scriu eu, cu pixul. Cică-i place foarte mult caracterul scrisului meu stilizat, cu tot felul de sinusuri şi orfevrării. Oare de ce nu mai vrea cu cerneală? Nu-mi trece prin cap de ce n ...

(!) mâine am să-ţi scriu pe glezne/ despre ieri(ul) când beam de unde cântă broasca/ şi mâncam pământ (!) (!) şi jucam şotron şi ţurcă/ - lung şi mult jucam - şi scriam (pe ţărnă) "Mama",/ "Dante" şi "Khayyam" (!) (!) şi scriam şi "ala-bala-/ portocala"...şi repetam la conjugare/ verbul "a iubi" (!) (!) repetam "La steaua...", "Corbul",/ "Moara cu noroc", somn şi vis prin răsărita/ galbenă "Van Gogh" (!) (!) mâine-am să-mi port paşi pe râpa/ ceasta de Atunci, plin ...

Da... sunt cu ea, o cunosc de câţiva ani, e frumoasă şi singură, îmi recită "Panorama..." şi mă roagă să-i explic ce înţeleg din ultima strofă: "Şi de-aceea beau păharul poeziei înfocate./ Nu-mi mai chinui cugetarea cu-ntrebări nedezlegate,/ Să citesc din cartea lumii semne ce noi nu le-am scris./ La nimic reduce moartea cifra vieţii cea obscură./ În zadar o măsurăm noi cu-a gândirilor măsură,/ Căci gândirile-s fantome, când viaţa este vis"//... Sigur că da! Cum s ...