Am un noroc chior. Dă peste mine exact când mi-i lumea mai dragă. Şi tare mi-i dragă, domnule! Ca sarea-n ochi, nu alta!... O femeie între patru vârste aleargă pe lângă aprozar şi zbiară ca muşcată de streche. Să vezi şi să nu crezi, parol! 1. Fugiiiţi! veniiiţi! bagă ureeez! chinezeeesc! acumaaa! repedeee! nu mai pooot!...2. Stai, cucoană, mai tiptil, că io-s în faţa ta! am lăsat rând, de luna trecută!...1. Ce vorbeşti, băi? io am lipit şi o poză de-a mea pe peret ...

Aşadar, cum ziceam în rubrica de ieri, te repezi la coadă, cu bostanul în cumpănă. Cineva vinde deodorant pe sub mână. E bun şi ăsta, să fie acolo, că mai aleargă locuitorul prin sufragerie, după muşte ori după nevastă, mai fuge cu ghioaga după administrator, după diferite scopuri care scuză mijloacele neapărat, după masă, după amiază, după muştar... Dar ce să faci cu muştarul? nu l-ai dat ca să ai gologani pentru carne de pasăre?... Pasăre?... Dacă n-ai neamuri ...

Deci, după ce nu cumperi nimic din cele din rubrica de ieri, nu cumperi nici fasole. Mai bine, faci un ceai. Pentru ceai, se găsesc de toate: pătlagină, rostopască, măcriş, volbură, lăptuci, fărmătură, mentă, măceş, tei, valerianae rhizoma, troscot, lupuli strobuli, coada-şoricelului, crataegi folium, mimoza pudica, cicoare, sunătoare, leonuri herba, coada-calului, tiliae flos, coada-cireşului, surâsul hiroshimei, cimbru sălbatic, belladona (cu un singur "l"), alune de pămâ ...

Plouă. Toamnă târzie, spre iarnă. Vreme de scos sfeclă, de păscut oile, de dat bocancii cu untură de gâscă. Melancolia tremură pe stradă, în tramvai, în dormitoare, în sindicate, în bulion. Cam frig. Caloriferele frig încet tare. Toate drumurile duc în piaţă. Despre cărări nu se ştie nimic. Despre nimic...nu se ştie tot. Despre tot...nu se ştie nimic. Libertatea stă pe tarabe, în haine scumpe, excentrice, zdrenţuite, aiurea, alandala, goale, pline, cum vrea fiecare. C� ...

Grigore se întoarce acasă, mai grăbit ca de obicei. A trecut şi pe la velniţă, a ciugulit niscaiva rachiu, dar nu vrea să-l prindă anaforul pe şosea. Se simte mulţumit: ţesălase caii, se mai uitase la cotigă, la plug... şi acum aşteaptă să tragă prima brazdă pe folos. Cam la mijlocul distanţei dintre casă şi grajduri, Grigore aude un văleu! înfundat, o dârdâială subterană, un glas disperat de femeie bâlbâindu-şi strigătul în fântâna pe lângă care gospodarul t ...

Prima scenă(Discuţia are loc pe fond nervos, la marginea comunei primitive. Moto-ul, scris pe o pânză pentru reclame la mari reduceri de preţuri, este legat între un nuc bătut măr şi un măr de lângă drum. Antagoniştii, un îndepărtat viitor student pseudonim în vacanţă şi un politic/os în concediu medical ca să-şi ridice o chestiune privată, se apropie reciproc şi dezavantajos. Studentul are în mână coada-şoricelului. Politicosul are la ureche ochiul-boului. Amândoi s ...

1) Voi, mă? voi sunteţi oameni de cultură? nu vedeţi că umblaţi cu pantofii scofâlciţi, vai de capul vostru, cu haine de pomană? ce-aţi făcut, mă, pentru mesele populare? vă doare-n cur/bura Carpaţilor că ele n-are ce mânca! da' nici voi n-aveţi ce băga sub nas, mă! este? de ce vă daţi mari prin ziare, mă? de ce ponegriţi, mă, patrioţii, hă? unde vă e ruşinea faţă de ţară, mă, hă? de ce nu ţineţi cu noi, mă, hă? ar trebui să vă ucidem cu ghioaga, mă! da' ...

Un moldovean pur sânge (plin de veselie şi Cotnari, şiret şi hâtru şi şugubăţ până la Dumnezeu şi înapoi, opincar cu cel puţin zece copii şi cel puţin cincizeci de nepoţi) îmi trimite o scrisoare electronică (poşta de hârtie-i falită) prin care mă roagă să-i spun dacă sunt în stare să-i fac, să-i scriu şi să-i trimit (prin ziarul digital, desigur) "nişte vorbe frumoase şi reale despre ţăranul românesc şi, mai ales, moldovenesc". Sigur că da! - zic. Iată ce ...

Moş Iancu Cujbă are un măr acru. Îl are în ogradă. Chiar la un metru de prispă locuieşte şi creşte şi se înalţă acest măr. Şi ne primeşte pe toţi (cu veselie şi cu crengile deschise), chiar dacă nu suntem de-ai lui. Sunt mulţi, ai lui: Constantin, Tincuţa, Zânica, Victoraş, Minuţa şi Mariana. Şi ce se mai bucură mama lor (ţaţa Măndiţa) când îi vede pe toţi, adunaţi sub măr! Şi ce se mai bucură mărul când îi vede pe toţi, adunaţi în jurul părinţilor, ...

După cum arată treptele, pe scara asta n-a mai urcat şi n-a mai coborât nici zare de om. Cred că tocmai de atunci, de la începutul omului pe această sferă de lut, nici un picior de bărbat ori de femeie nu a mai pus talpa pe acest substantiv care leagă pământul de cer. Şi, vorba aia, oameni sunt puzderie, din ce în ce mai mulţi decât frunză şi iarbă, nu aşa, ca la primul strigăt al iubirii şi al singurătăţii în jurul mărului interzis. După cum arată treptele şi drugi ...