Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou”
(!) vino-n răsuflarea mea,/ că afară-i frig şi plouă -
te aştept cu ochii mari/ şi cu mâinile-amândouă,
te aştept şi te primesc/ lângă teiul de la poartă,
tei adus de tatăl meu,/ tocmai de la Marea Moartă
când era o Mică Vie,/ când s-a dus (acolo) tata
ca să îmblânzească drumul/ mântuirii, cu lopata,
şi-a primit răsplată puiul/ cestui tei de la femeia
care l-a făcut pe Domnul/ şi-a eliberat Scânteia
ştergătoare de metehne,/ iertătoare de păcate -
vino, e un tei de veste,/ plin cu păsări cumsecade,
şi înalt până la domnul/ dus acolo să aştepte
îndreptarea celor strâmbe,/ îndoirea celor drepte,
să se-ntoarcă înc-o dată,/ înc-o dată, înc-o dată,
şi să dreagă drumul tatei:/ Dumnezeul cu lopată,
şi să dreagă drumul mamei:/ Dumnezeie de mereu -
teiul Tatei... şi al Mamei.../ şi al Sufletului meu (!)