Timp de aproape un an a colindat Italia în lung şi-n lat, minunându-se de toate frumuseţile şi facilităţile unei lumi noi, pline de neprevăzut, învăţând limba şi cântând în cluburi şi discoteci. Apoi a făcut parte dintr-o orchestră care prezenta spectacole în aer liber, pe urmă a cântat cu un grup în săli de dans. După două luni de piano-bar în Elveţia, revenită în Italia, a continuat să cânte la seratele restaurantelor de lux din Pescara şi împrejurimi, dar şi la nunţi, formând, cu un pianist italian, un duo apreciat şi foarte căutat. Graţie vocii sale calde, a talentului, a perfecţionării artistice continue şi a repertoriului propriu în stare să satisfacă exigentele oricărui gen de cerinţă muzicală, artista Nela Gălăţeanu este în permanenţă solicitată. Acum doi ani, a participat la sărbătorirea unui cardinal al Vaticanului, Dario Castrillòn Hoyos, lângă Roma. Ce dovadă de recunoaştere poate fi mai mare? În aceste condiţii, nu e deloc de mirare cum s-au transformat cele două luni de şedere în Italia - pentru care artista a părăsit Galaţiul în iarna lui 1991 - în 21 de ani de carieră muzicală de succes în Italia.
Pas cu pas, fără scurtături
„Oricât de greu ar părea un obiectiv de realizat, dacă ştii exact ce vrei şi te străduieşti cu toate metodele ortodoxe avute la dispoziţie să-l atingi, înfruntând obstacolele, fără a căuta scurtături şi fără a dori totul şi imediat, cred că nimic nu e imposibil... oriunde!”, aceasta este convingerea fermă a artistei Nela Gălăţeanu, fostă componentă a grupului folk „Albatros”, care, aşa cum vă spuneam în pagina trecută de Diaspora, a cucerit inimile italienilor, şi nu numai, construindu-şi o carieră muzicală internaţională. Îşi aminteşte şi acum emoţiile care o copleşeau în ziua plecării de la Otopeni, în acea zi friguroasă de iarnă din 1991, valiza imensă pe care abia o putea urni, plină de speranţele ei şi de toate lucrurile utile pe care mama i le îngrămădise, din care nu lipsea nici măcar un pic de detergent de rufe: „Lasă, mamă, c-o să ai nevoie… să nu cheltui banii!”. Iar după teama primului zbor, impactul uluitor cu ceea ce a găsit: „Roma maiestoasă şi misterioasă în noapte, plină de strălucire, autostrăzile perfecte pe care mişunau o mulţime nemaivăzută de maşini. O diferenţă izbitoare între lumea pe care o lăsasem în urma noastră şi cea în care păşeam. După Roma a urmat Padova, apoi Pisa, Perugia, Asti, Siena, Pistoia, Firenze, Arezzo, Viterbo, Veneţia, Desenzano, Grosseto... locuri fascinante, istorice sau pitoreşti, în care am descoperit mereu câte ceva, îmbogăţindu-mi bagajul cultural şi emoţional. Prindeam curaj şi ideea de a rămâne în ţara care mă găzduia se contura tot mai mult”, îşi aminteşte Nela.
Nimic n-a fost imposibil
Ajunsă la Pescara, expirarea contractului de un an a coincis cu propunerea unui impresar din zonă de a face parte dintr-o orchestră care prezenta spectacole în aer liber. Şi-a schimbat repertoriul, s-a adaptat noilor condiţii şi a mai câştigat un pariu! Apoi a cântat pentru doi ani cu un alt grup, în aşa-zisele „ballere” - săli de dans şi a adăugat repertoriului său: fox, vals, beguine, mazurca, dansuri de grup (hully gully, mambo, cumbia, cha-cha, tarantella) şi latino-americane. Cu şase ani în urmă l-a cunoscut pe actualul impresar, Gianni Mucci, care i-a propus un contract de două luni de piano-bar la hotelul «Hilton» din Geneva. A pierdut iar zile şi nopţi pentru a-şi îmbunătăţi repertoriul internaţional, dar a meritat! Întoarsă în Italia, a continuat să facă serate la restaurantele de lux din Pescara şi împrejurimi, dar cele mai entuziasmante sunt nunţile, pe care le pregăteşte cu mare grijă, în funcţie de cerinţele muzicale ale organizatorilor. Chiar dacă sunt destul de obositoare - durează şi câte 12 ore - şi fiecare amănunt contează, îi oferă satisfacţii extraordinare.
Performanţă şi încredere
„Nu mi-a fost uşor să ocup «locul cald» pe care-l am, a trebuit să câştig încrederea celor din jur, să fiu constantă şi poate să fiu calitativ uneori deasupra - chiar şi cu puţin - colegelor mele italiene, dar cred că sunt condiţii necesare în oricare loc, iar satisfacţia este cu atât mai mare cu cât obţii totul singur, fără «ajutoare», ci doar cu propriile resurse. Am încercat întotdeauna să cresc artistic, atât pentru mine cât şi pentru a nu înşela aşteptările persoanelor care au crezut în mine, m-au sprijinit şi încurajat. Am luat lecţii de canto cu profesorul Mazzochetti, iar anul trecut am frecventat un curs de jazz la Academia de muzică din Pescara. «Nu sfârşeşti niciodată să înveţi», spun italienii. Publicul italian prezent la seratele noastre preferă piesele italiene, dar sunt şi mulţi care gustă cu plăcere standardele internaţionale de la «Night and day» şi «All of me», de la «Ain't no sunshine» şi «Moondance» la «Eye in the sky» şi «Don't know why». Trebuie să fii la zi cu noutăţile, e o continuă perfecţionare şi adăugare de piese noi de toate genurile (la o nuntă mirii mi-au cerut «I don't wanna miss a thing» de Aerosmith, iar la alta «This love» - Maroon 5 sau «Always» - Bon Jovi). «Chi si ferma è perso» adică cine se opreşte e pierdut. Iar viaţa e destul de ciudată: eu, româncă sută la sută, care m-am chinuit prin tot felul de şcoli muzicale să-mi formez un repertoriu romanesc, nu cânt deloc în româneşte, ci în italiană, engleză, franceză şi spaniolă”, mărturiseşte Nela Gălăţeanu.
Cum se vede peste 20 de ani?
„Mă văd tot aici - chiar dacă nici ideea de a mă restabili în Galaţi nu-mi displace - la pensie, cântând doar pentru mine (aşa cum am început, de fapt), îngrijind grădiniţa mea de flori, înconjurată de măcar două - trei animăluţe domestice. Făcând lungi plimbări pe malul mării (nerenunţând la cele două ore de fitness pe săptămână) şi oferindu-mi uneori câte o călătorie într-un loc nemaivăzut. Şi întorcându-mă din când în când la: «Oraşu-n care m-am născut/ E frate bun cu Dunărea/ Aici îmi cântă inima/ Şi visele şi dragostea», aşa cum cânta Alexandru Jula, în primele spectacole pe care le-am văzut, copil fiind, la Teatrul Muzical din Galaţi, ne-a spus Nela Gălăţeanu.
Suntem convinşi că aşa va fi! Succes, Nela Gălăţeanu!
