* „De zece ani nu am mai făcut sărbătorile de iarnă acasă, în România, alături de cei dragi, dar îi purtam în suflet mereu pentru că ne lipsesc foarte mult” *„Unii dintre ei s-au stins fără a mai apuca să ne luăm rămas bun, dar în sufletele noastre vor trăi veşnic” * „De Crăciun, casa noastră din Pont Canavese devine o mică Românie”
Aromă, căldură şi strălucire de Crăciun românesc, acasă la familia gălăţenilor Claudia şi Ionel Neluţu Drăgoi, din Italia. Aşa cum spune şi colindul „Deschide uşa creştine” casa familiei Drăgoi este întotdeauna deschisă pentru prieteni, rude şi pentru toţi cei care vor veni să-i colinde. Căminul gălăţenilor noştri devine o mică Românie, în care totul se face exact ca acasă: împodobitul bradului de Crăciun, cozonacii rumeni, tradiţionalele sarmale în foi de varză şi nelipsită salată de boeuf. Pentru cei care au avut norocul să se întoarcă acasă, în România, de sărbători, şi pentru cei care vor petrece Crăciunul pe meleaguri străine, dar cu gândul, dorul şi inima acasă, în ţară, vă prezentăm astăzi povestea unei familii gălăţene care a reuşit să-şi realizeze un viitor mai bun pentru copilul lor, în Italia.
Decizie grea
Drumul către Italia al familiei Drăgoi s-a deschis în anul 2001, când i-a vizitat un prieten care era stabilit de mai mult timp în Italia şi, din vorbă în vorbă, a zis că poate să-i ajute cu un loc de muncă "la fix" pentru doamna Drăgoi, măcar pentru o perioadă determinată de timp, urmând ca apoi să decidă ei cum le este mai bine. Pe atunci băiatul lor, Alexandru, avea doar un an şi patru luni, iar situaţia din România nu era deloc roz. Au luat împreună decizia ca soţia să plece măcar pentru trei luni să vadă cum e, dacă se obişnuieşte. Motivul pentru care nu a plecat dl Drăgoi a fost cât se poate se realist: pentru bărbaţi se găsea foarte greu de lucru, dar „slujbele la fix” pentru femei erau mai uşor de obţinut. În paranteză spus, joburile cunoscute în România sub numele „la fix” presupun îngrijirea cu mult suflet şi dragoste a unor persoane în vârstă sau cu handicap. „Cu greu ne-am luat rămas bun în luna octombrie. Eu am rămas să am grijă de copil, de casă, de serviciu. După o perioadă lungă şi chinuitoare pentru amândoi, de un an, soţia s-a întors acasă bucuroasă că a obţinut permisul de şedere pe teritoriul italian. Reuşise să-şi schimbe locul de muncă şi mai mult să închirieze o casă doar pentru noi. În acea perioadă românii din Italia preferau să închirieze mai multe familii un apartament şi aşa stăteau, la grămadă”, îşi aminteşte dl Drăgoi. Pentru că băiatul lor avea probleme mari de sănătate, au preferat să aştepte primăvara pentru a pleca şi ei. În luna martie au cumpărat bilete de la o agenţie de turism din Ţiglina I, iar într-o săptămână au plecat.
Din nou, cu toţii
„Aşteptam cu nerăbdare momentul revederii cu soţia, şi eram nerăbdător să văd şi eu acea ţară faimoasă – Italia - de care vorbeau toţi, ca şi cum ar fi ţara tuturor posibilităţilor şi, într-adevăr, chiar era pentru noi, cei care veneam din est după cum ne ziceau italienii. După două zile de drum am ajuns cu bine la Torino. Momentul revederii şi faptul că eram din nou împreună, nu aş putea să-l descriu… Am apreciat şi apreciez enorm sacrificiul pe care l-a făcut soţia mea în acea vreme. Nici măcar o secundă nu ne-am gândit să lăsăm copilul acasă, în grija părinţilor noştri, mai ales că avea mari probleme de sănătate”, ne-a mărturisit dl Drăgoi.
Încercări noi, dar şi o reuşită
„La început ne-am adaptat foarte greu la viaţa de aici, deoarece soţia găsise de muncă la un cămin de bătrâni - aici le zice Ricover - într-o zonă muntoasă, iar de acasă până la locul de muncă trebuia să meargă 2,5 km pe jos. La fel era şi când trebuia să facem piaţa. Aici am întâlnit persoane deosebite şi aş putea să spun că sunt onorat că i-am cunoscut. Pentru că nu găsisem de lucru în acea zonă, a trebuit să ne mutăm şi cu casa, şi soţia cu locul de muncă. Datorită ajutorului dat de nişte prieteni am găsit un loc de muncă şi casă în Pont Canavese, unde locuim şi astăzi. Aici am reuşit să ne cumpărăm un apartament într-o casă, iar acum suntem mulţumiţi de situaţia noastră familială. Alexandru merge foarte bine cu şcoala, noi avem de muncă amândoi, păcat ar fi să ne plângem. Îi mulţumim lui Dumnezeu pentru ce ne-a oferit”, spun cu sinceritate soţii Drăgoi.
Mica Românie din Pont Canavese
„De Crăciun vom fi, ca de obicei, în familie, cu prietenii, cu rudele. Pentru noi, casa noastră devine o mică Românie, începând de la împodobirea bradului de Crăciun şi a casei de sărbătoare, şi până la cozonacii făcuţi în casă, tradiţionalele sarmale în foi de varză şi salata de boeuf. Aşa cum zice şi colindul «Deschide uşa creştine», şi noi avem uşa deschisă întotdeauna pentru prieteni, rude, şi pentru toţi cei care vor să vină să ne colinde. De zece ani nu am mai făcut sărbătorile de iarnă acasă în România, alături de cei dragi, dar îi purtam în suflet mereu, pentru că ne lipsesc foarte mult. Unii dintre ei sau stins fără a mai apuca să ne luăm rămas bun, dar în sufletele noastre vor trăi veşnic... Acum, de sărbători, aşteptăm să ne vină musafiri, şi cu cât e casa mai plină, cu atât ne simţim mai bine: cumetri, fini, cumnaţi, rude şi prieteni, pe toţi îi aşteptăm cu drag”, ne-au mărturisit soţii Drăgoi.
Gânduri pentru cei din ţară
Familiei Drăgoi îi lipseşte mult atmosfera sărbătorilor de iarnă şi spun că nu au văzut oraşe împodobite mai frumos ca în România şi nici oameni mai veseli şi mai bucuroşi că se apropie Crăciunul decât românii. ”În Italia s-a pierdut semnificaţia Crăciunului, totul se rezumă doar la o masă cu rudele şi un schimb de cadouri. Noi, românii indiferent în ce colţ de lume ne vom afla, vom purta cu noi, în suflet, Crăciunul şi România. Aici am învăţat să apreciem foarte mult prieteniile adevărate şi am învăţat că o urare de bine de la cei de acasă semnifica foarte mult. De aceea le dorim tuturor românilor de pretutindeni, sănătate, fericire, şi tot ce e mai bun, să aibă parte de un Crăciun cu pace şi linişte sufletească alături de cei dragi. Crăciun fericit!”, ne-au transmis, cu inima în palmă, Alexandru, Claudia şi Ionel Neluţu Drăgoi.
Le dorim şi noi, la fel ca tuturor gălăţenilor de pretutindeni, sărbători cu bine şi un An Nou fericit tuturor!
