Italia românilor: Vezi aici imagini inedite de la Carnavalul de la Veneţia

Italia românilor: Vezi aici imagini inedite de la Carnavalul de la Veneţia

Foto: Bogdan Codrescu
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)
Fii primul care postează comentarii!

Zeci de români care trăiesc în Mestre şi Treviso, care muncesc în Veneţia ori au venit ca turişti, s-au bucurat să (re)descopere tradiţii populare pe care le uitaseră ori pe care nici nu le ştiau! „Bellissima!!”, au exclamat italienii fascinaţi de comorile de patrimoniu pe care Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti” din Bucureşti le-a adus la piciorul podului Rialto, în Scuola Grande di San Teodoro, cea mai bine aşezată scuola grande din cele şase care există, chiar în mijlocul fluxului uriaş de turişti. În faţa costumelor preţioase din brocart şi catifea, a măştilor spectaculoase ori sinistre, a făcăturilor şi chinezăriilor sclipicios de kitschoase care au umplut Carnavalul veneţian, România s-a îmbrăcat în straie cusute cu fir de aur şi argint, tivite cu blăniţă de dihor, cu broderii unice şi podoabe de mărgean. Şi peste tot şi toate a nins viscolit, româneşte, de parcă înseşi Baba Dochia a venit să-şi facă de cap la Carnavalul de la Veneţia!

Aşa cum v-am informat, expoziţia „România: Costume şi măşti populare de ceremonie” a fost organizată în perioada 2-12 februarie de „Casa Romena di Venezia” - Institutul Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia, cu sprijinul Muzeului Naţional al Satului şi în colaborare cu Scuola Grande di San Teodoro şi Venezia Marketing & Eventi – organizatorii oficiali ai Carnavalului. Au înfruntat vitejeşte frigul sălii neîncălzite Doina Işfănoni, cercetător etnolog, şi Georgiana Onoiu, muzeograf, şef secţie patrimoniu de la Muzeul Satului, bucurându-se în fiecare zi de emoţiile şi uimirea vizitatorilor români, italieni, francezi, asiatici ori… mexicani!
Aur şi argint
Salba de monede de argint din timpul Mariei Tereza, bundiţa tivită cu blăniţă de dihor, broderia cu mătase a pieptarului din Ţara Oltului, boabele de coral, fota cusută cu fir de aur şi argint, broderia de pe cămaşa naşului care semăna izbitor cu broderia veneţiană au fost cele mai admirate. Pomul de nuntă făcut din mere româneşti n-a scăpat de priviri pofticioase. Evaluată a fost şi zestrea cu care mireasa a venit la Veneţia – pat, ladă, covoare maramureşene, olteneşti şi gorjene, căpătâie şi perne din Olt şi Argeş, toate frumoase foc. Fotografii de arhivă cu jocul nuntaşilor din timpul cununiei, masa mare de la socri, un caval, fluiere şi un cimpoi au întregit colecţia. Veneţienele au fost uluite de lucrătura desăvârşită a broderiilor româneşti şi nu le venea să creadă că sunt făcute de mâna omului.
Dă cu biciu-n mine să iasă dracii!
Pentru că, spunea Doina Işfănoni, „între nuntă şi moarte viaţa şi clădeşte şi reclădeşte redefinindu-se”, România a adăugat alaiului de nuntă câteva scene inedite. Într-un colţ, un grup de măşti babă-moş, barza, ursul şi spiritul cel tânăr se pregăteau să încingă, în jurul focului, jocurile de la priveghi, ca să alunge spiritele rele şi să conducă pe cea lume sufletul celui răposat. Măştile artistului gălăţean Paul Buţa, intrate deja în patrimoniul Muzeului Satului, le-au amintit italienilor de obiceiurile din nordul Italiei de Capodanno (da capo d'anno).
Alt grup de măşti venea de la „Sărbătoarea cucilor” - lăsatul secului pentru postul Paştelui, un fel ce carnaval de primăvară la români. Măştile bogat înflorate semănau cu unele veneţiene. Mirare pentru români şi străini! Singurul personaj feminin din grup avea în mână un bici cu care administra „bătaia rituală”. De fapt era doar o simulare a bătăii - tradiţia lovirii cu un bici a celor întâlniţi în cale pentru a scoate diavolii din corp şi a lăsa sănătatea. Evident, povestea a stârnit interesul jurnaliştilor culturali prezenţi la eveniment.
Emoţii în toate limbile
Caietul de impresii al expoziţiei era plin de mesaje în toate limbile, dar în special româneşti şi italiene. „Ne bucurăm că România este la Veneţia! Am trăit emoţii pe care nu credeam că mai putem să le trăim şi ne-au obligat să rememorăm lucruri pe care credeam că le-am uitat demult”, era una din mărturii. „Fiecare vizitator a rămas impresionat de rafinamentul costumului românesc şi de măştile populare româneşti pentru frumuseţea hidoasă a expresiilor lor. Prin aceste valori luptăm împotriva făcăturilor, a surogatului care ne domină viaţa. Uitaţi-vă la măştile veneţiene care sunt într-o confuzie totală de la făcături chinezeşti, plastic, cauciuc şi alte mizerii. La expoziţie au venit foarte mulţi români – unii îndemnaţi de colegii lor italieni – şi au fost mândri că au putut arăta şi că în ţara lor există asemenea valori, frumuseţi”, ne-a mărturisit Doina Işfănoni.
Fără pic de chiuială!
În afară de frigul intens al sălii în care se afla expoziţia românească şi de faptul că, deşi intrarea era gratuită, portarul italian cerea trei euro (de ce oare?), un neajuns marca frumoasa realizare a românilor. Costumele, măştile păreau stingherite de acordurile lui Vivaldi care răsunau în clădire. Ar fi mers ca unse nişte hore, sârbe, ori bătute româneşti, dar organizatorii nu au permis muzica populară decât la vernisajul expoziţiei. Dar chiar şi aşa, pe tăcute, România a făcut o figură frumoasă la Carnavalul de la Veneţia.
Nicolae Iorga a adus arta populară la Veneţia
Veneţienii sunt familiarizaţi cu arta populară românească încă din aprilie 1930, când Nicolae Iorga a inaugurat “Institutul Istorico-Artistic din Veneţia”, actualmente Institutul Român de Cultură şi Cercetare Umanistică. Până în 1940, la moartea istoricului, a existat aici o expoziţie permanentă de artă populară şi produse tradiţionale româneşti. Deci evenimentul românesc nu a fost decât o continuare a tradiţiei începute de Iorga. Colaborarea dintre Muzeul "Dimitrie Gusti" şi ICR este una de cursă lungă şi de aproape opt ani România oferă pe timpul Carnavalului veneţian o mostră de culoare şi frumuseţe din sipetul naţional de valori. Responsabilul proiectului realizat în acest an Mihai Stan, coordonatorul participării României la Salonul Internaţional de Carte de la Torino.
Vreme românească în Cizmă
Miile de turiştii veniţi pentru carnavalul de la Veneţia au avut parte, în ultimele două zile ale evenimentului de o vreme... să nu dai un câine afară! Deşi în Italia ar fi trebuit să fie mai cald, a nins viscolit, de parcă însăşi Baba Dochia ar fi dezlănţuit stihiile, şi la urmă a venit şi o inundaţie. Tipic românesc, ar spune unii!

Citit 3123 ori Ultima modificare Vineri, 15 Februarie 2013 14:35

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.