Înconjurul lumii/ O gălăţeancă pe Drumul Mătăsii (FOTO)
Foto: Foto: facebook.com/www.intotheworld.eu

Înconjurul lumii/ O gălăţeancă pe Drumul Mătăsii (FOTO)
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Stepe vaste, munţi veşnic înzăpeziţi şi deşerturi populate de animale stranii, sentiment de libertate, de natură sălbatică şi de timp suspendat, până în Mongolia, un loc aproape mitic pentru aventurierii moderni. De toate astea au avut parte gălăţeanca Ana Hogaş şi Ionuţ (John) Florea, un cuplu de arhitecţi, despre care aţi mai putut citi în pagina de Diaspora a ziarului „Viaţa liberă”. Sunt primii români care au făcut turul Africii pe motocicletă şi care şi-au continuat proiectul „Into The World” - devenit deja mod de viaţă - până în Mongolia. Călare pe câte un motor dual sport (KTM 690 Enduro R şi Suzuki DRZ 400), din 13 mai şi până în 15 septembrie au traversat Bulgaria, Turcia, Georgia, Kazahstan (de două ori), Rusia (de trei ori), Uzbekistan, Tadjikistan, Kirghizstan, Mongolia, Ucraina şi Moldova, adică 125 zile şi 11 ţări, descoperind în toată splendoarea ei Asia Centrală. Taigaua siberiană pe care Ionuţ a explorat-o solo, pe unul dintre ultimele drumuri de pe planetă rămase neîmblânzite de om, rămâne reperul cel mai „aventuros” şi „extrem” al călătoriei. Puneţi însă la socoteală că Ana şi-a dat examenul de începătoare la ghidon, parcurgând primii ei 10.000 de kilometri mai mult off-road.

Geografia trăită

"Asia Centrală e un teritoriu complex, cu o istorie complicată şi împărţit între numeroase etnii. Peisajul este ca niciun altul în lume: stepe vaste, munţi veşnic înzăpeziţi şi deşerturi populate de animale stranii. Ceva banal în ziua de azi, mătasea, dar şi ceaiul, condimentele din Est precum şi setea de putere a mongolilor au fost câţiva dintre factorii care au dus la naşterea unui coridor cultural, comercial şi politic care a schimbat destinul regiunii şi al lumii: Drumul Mătăsii. Experienţa de a parcurge fragmente din acest drum care continuă să fie o arteră vitală în Asia este greu de rezumat, aşa că îi invităm pe cei curioşi să afle mai mult să citească blogul nostru de călătorie http://intotheworld.eu/blog-itw  şi chiar să pornească într-acolo”, ne-au mărturisit cei doi temerari când le-am cerut primele impresii de călătorie.

Mongolia

„Un sentiment nedesluşit… Fluturi în stomac ca înainte de examen. Un nod în gât. Dar e de bine. Înaintea-ne, câmpia se deschide adânc. Sub cerul vânăt atârnă un curcubeu gras. Am ajuns. Mongolia, ţara aia unde sunt încă şi mai puţine suflete pe km pătrat decât în Namibia, mai puţine în fapt decât oriunde în lume. Start! Aici taigaua se stinge într-o stepă fără verticale. În faţă şi în spate, mânia zeilor se dezlănţuie. Ploaia cu care mergem de o săptămână continuă să cadă grea, rece, tăioasă. Ne împinge înainte, deşi am adăsta să căscăm gura la mănunchiurile de raze care străpung din loc în loc norii”, aşa povestesc, pe blogul lor de călătorie, Ana şi Ionuţ.

În pliantele turistice, Mogolia este „Ţara Cerului Senin”. Pentru ei, „Mongolia e un loc aproape mitic pentru aventurierii moderni şi mai ales pentru cei care iubesc călătoriile off-road pe motocicletă sau pe bicicletă. Sentimentul de libertate, de natură sălbatică, de timp nesfârşit domină calatorul care este zilnic confruntat cu vremea brutală şi cu dificultăţile de a comunica cu un popor încă relativ ancorat în cultura nomadă. Mongolia e uriaşă, dar procesul de colonizare culturală şi mai ales comercială a început. Poate peste câteva decenii va fi foarte diferit, dar astăzi Mongolia este încă un mit viu, pe care descoperindu-l ne-am descoperit încă puţin şi pe noi înşine”.

China

V-aţi aştepta poate ca la capătul unei asemenea călătorii cei doi să se oprească. Nu. În prezent se află în plină explorare a Chinei. De ce? „O călătorie de recunoaştere pe Drumul Mătăsii nu ar avea sens fără să explorăm locul de unde a început totul. În plus, China este ţara care îşi joacă acum mâna câştigătoare în pariul cu viitorul întregii lumi. Devenită a doua putere economică şi una dintre puţinele naţiuni cu o istorie neîntreruptă de mai multe milenii, China a influenţat în mod radical trecutul nostru, al tuturor, şi pare că de China va depinde din ce în ce mai mult felul în care vom trăi în viitor. Suntem de mult foarte interesaţi să aflăm mai multe despre aceasta ţară controversată. Acum avem ocazia să o facem şi mărturisim că, odată ce îi prinzi gustul, este greu să nu fii fascinat de China”, ne-au declarat Ana şi Ionuţ.

Şi ca să vă facem poftă pentru pagina de Diaspora de săptămâna viitoare vă mai spunem că de astă dată nu mai călăresc motoare, ci biciclete! Până una alta, îi puteţi urma cu inima şi cu gândul pe www.intotheworld.eu.

În jailoo, la Adil - Ospitalitate de păstor

„Experienţa cea mai veselă şi mai emoţionantă a fost întâlnirea cu o familie seminomadă de păstori de etnie kirghiză, care tocmai se instala la cabana de vară, undeva într-un colţ izolat între Tadjikistan şi graniţa cu China. Felul în care am fost primiţi în sânul familiei, de parcă am fi fost de-ai casei dintotdeauna, şi cum am ajuns să îi cunoaştem şi pe cei mai bătrâni din clan, rămâne un privilegiu şi o amintire pe care o vom păstra aproape de suflet toata viaţa”, ne-au mărturisit Ana şi Ionuţ. Povestea se află pe blogul de călătorie http://intotheworld.eu/blog-itw, în episodul „Adil”, dar, ca să vă facem poftă, spicuim din ea.

„Hai mai bine la mine! Vă dau iaurt de iac, o să vă placă!”, aşa a sunat invitaţia kirghizului întâlnit în drum. „E o construcţie pitică de chirpici, adunată în spatele unor coline. În spatele casei, o împrejmuire de nuiele serveşte de ţarc pentru femelele de iac gestante sau care alăptează. Restul turmei e la câţiva kilometri în deal, în grija băiatului celui mai vârstnic, care nu are nici 13 ani împliniţi. Acesta este un jailoo, adică teritoriul de păşunat estival al unei familii nomade”, povestesc cei doi călători ajunşi acasă la soţii Uluu-Ruslan. „Începem ospăţul cu cel mai bun kefir pe care l-am mâncat vreodată. Apoi unt de casă întins pe pâine caldă, pe care gazda o rupe în dreptul fiecăruia, un gest de ospitalitate care ne-a devenit drag. Într-o căsuţă strâmtă, pierdută în pustiu. Adil vine cu un copan tentant: carne de iac maturat la vânt. Un platou cu hrişcă coaptă în unt, cartofi la cuptor şi friptura de iac promisă. Gustul e dincolo de cuvinte”, povestesc temerarii. Şi în loc de cort, au dormit într-un culcuş de cinci stele: câteva straturi de perne întinse pe jos, şi o plapumă de lână, uşoara ca un fulg, cu aşternuturi proaspete, nou-nouţe, scoase din ţiplă sub ochii lor…

 

Citit 2486 ori Ultima modificare Joi, 21 Noiembrie 2013 14:15

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.