Evaluaţi acest articol
(0 voturi)
2 comentarii

Mulţi le-au spus în faţă că sunt nebuni… e drept, nişte nebuni frumoşi, care, într-o lume în care totul se desfăşoară pe repede-nainte, au ales să spună "Stop!" şi să trăiască pe îndelete. Au învăţat să călătorească fără prea mulţi bani şi pot certifica faptul că a avea trei copii mici nu te poate împiedica să vezi lumea. Au avut ocazia să locuiască la 27 de familii de naţionalităţi diferite, din care doar două aveau televizor în casă, dar toate aveau poveşti fascinante de spus. Oameni care, după ce i-au cunoscut, i-au primit în casele lor şi le-au lăsat cheile, rugându-i doar ca, la plecare, după ce încuie, să le lase în cutia poştală. O astfel de "Viaţă pe îndelete" au dus, vreme de opt luni şi cale de 27.350 de kilometri, Nicoleta şi Bogdan Ionescu, împreună cu cei trei copii, Lilu, Tesa şi Bebe Dragon.

Recomandări „turistice”

Pentru că au străbătut 15 ţări, i-am rugat să ne ofere ceva recomandări turistice. „Fiecare ţară are frumuseţile ei turistice consacrate, dar cum noi am căutat viaţa pe îndelete, pot recomanda din tot sufletul această abordare, care presupune călătoria doar pe la ţară, în locurile în care oamenii sunt mai prietenoşi, mai primitori, mai comunicativi, mai deschişi şi mai dornici de trăit pe îndelete. Nu cred că o să mai apelăm vreodată la serviciile unei agenţii de turism dornice să ne vândă “frumuseţi” nemaivăzute… decât de noi şi alte câteva milioane de turişti. Am plecat să căutăm frumosul în lucrurile simple, în natură, în oameni şi le-am găsit din plin. Să vă dau un exemplu… în Spania, Madridul, este foarte frumos, cu arhitectură diversă, bogată şi multa istorie, dar dacă ar fi să merg a doua oară şi ar fi să aleg între Madrid şi Tarifa, aş alege fără tăgadă Tarifa. De ce? Pai Tarifa e mult, mult mai pe îndelete … adică prefer să stau pe o plajă sălbatică pe malul oceanului, în timp ce soarele aprinde orizontul, privind Africa şi făcând planuri pentru o nouă călătorie, iar copii să alerge cât vor prin spuma valurilor, decât să hălăduim pe străzi aglomerate la vânătoare de obiective turistice prin oraş şi întrecându-ne în unghiuri de filmare cu jumătate din Asie.
Ne-am îndrăgostit de Franţa în general (am stat aici două luni) şi de Provence şi Valea Loirei în special. Istorie şi frumuseţi la fiecare pas. Mergând doar pe drumuri de ţară, nu ştiam unde să ne oprim mai întâi, unde să ne uităm mai întâi şi unde să stăm mai mult. Francezii ştiu să-şi păstreze tradiţiile, să conserve arhitectura veche, să investească în atmosfera de poveste pe care multe din satele lor o emană”, ne-au povestit soţii Ionescu.

Pe drum, tot pe drum

Într-o asemenea călătorie, ar fi fost imposibil să nu dea peste călători de carieră. „Am întâlnit, calatori în general iar în mod special, în Olanda am fost la întâlnirea anuala a globe-trotterilor olandezi, invitaţi de unul dintre ei. Am susţinut în cadrul unui concurs de prezentări de călătorie, în faţa a 90 de călători consacraţi, un material despre România şi călătoria noastră, material cu care am luat Premiul al II-lea. Globe-trotterii au fost principalii noştri fani, ne-au încurajat şi ne-au demonstrat prin experienţele lor că ceea ce am făcut noi nu este nici pe departe un lucru deplasat”, spun soţii Ionescu.
Bogdan a avut ocazia să cunoască un tânăr de vârsta lui din Slovacia care a vrut să meargă la 19 ani în India. Părinţii nu l-au oprit, doar că i-au spus că nu au suficienţi bani să-i dea de drum, astfel încât a plecat cu bicicleta. A ajuns după câteva luni, a stat acolo un an, şi apoi s-a întors budist, împăcat cu sine, şi s-a mutat împreună cu viitoarea sa soţie într-o fostă fermă din Munţii Tatra.
„Majoritatea celor la care am stat aveau peste trei copii şi prin exemplul lor am văzut că există viaţă «după copii». Oameni de 50-80 de ani care făceau mai mult sport ca noi, mergeau la yoga, la dansuri, aveau o grămadă de activităţi particulare, fără cine ştie ce venituri, oameni simpli sau din pătura medie a societăţii, dar diferenţa era făcută de mentalitate. Aici e marea diferenţă între noi şi ei, nu de avere”, spun soţii Ionescu.

După "Viaţa pe îndelete", ce mai urmează?

"Viaţa pe îndelete", evident! Soţii Ionescu vor să facă schimbări în viaţa lor, pentru că, dacă nu le-ar face, toată călătoria şi tot ce au învăţat pe drum au fost degeaba. „Vrem să ne mutăm mai spre munte, mai la ţară şi să începem împreună cu ceva prieteni care împărtăşesc din valorile noastre, să punem bazele unui «sat creativ», cu calităţi reale de bastion pro-ecologie şi anti-consumerism. Vrem să construim o alternativă viabilă atât ca educaţie cât şi ca mod de a trăi viaţa, pentru noi şi copiii noştri. Avem conceptul clar în minte, avem structura, modalităţile de dezvoltare, suntem în căutarea exactă a locaţiei: nou proiect "Viaţa pe îndelete 2"”, ne-au spus Nicoleta şi Bogdan.

De unde vin marile provocări

Pentru ei, fiecare zi din cele opt luni de călătorie a fost o provocare, pentru că era diferită de cea anterioară. Încet-încet, şi-au creat câteva rutine: trezitul de dimineaţă, pachetul de drum şi stabilirea traseului, în rest era freestyle şi a funcţionat de minune. Au (re)învăţat să-şi asculte simţurile, să se încarce cu energie pozitivă, să caute şi să păstreze un echilibru în tot ce fac. „Cea mai mare provocare a fost să ne armonizăm dorinţele, să ne armonizăm ca familie şi să ne găsim un nou drum în viaţă, un drum mai sănătos şi mai aproape de valorile care contează cu adevărat. Am reuşit în mare parte, am conştientizat unde greşim, ce avem de făcut, procesul continuă, dar în ansamblu îl considerăm un succes. Celelalte provocări, tehnice, logistice au fost nesemnificative, am trecut peste toate - inclusiv când am fost nevoiţi să tractăm rulota cu tractorul pentru că rămăsese înţepenită - pentru că ne-am dorit asta şi pentru că ştiam că putem să trecem peste”, spune familia Ionescu.

Viaţa pe îndelete ocoleşte autostrada

Viaţa pe îndelete a familiei Ionescu s-a desfăşurat pe la ţară. „Nu poţi să cunoşti o ţară dacă mergi pe autostradă”, a fost convingerea lor, aşa că au evitat pe cât au putut autostrada. Aşa se face că, dacă unii ajung din Bucureşti în Gibraltar într-o săptămână, lor le-a luat şase luni. Iar pentru vizitatul oraşelor mari nu şi-au alocat decât câte o după-amiază. Şi tot ca o consecinţă a călătoriei, şi-au propus să scoată o carte de poveşti pentru copii, eventual până la finele anului, şi să inspire mai mulţi decât cei 4.500 de prieteni de pe Facebook.

Citit 2754 ori Ultima modificare Joi, 03 Aprilie 2014 23:45

2 comentarii

  • postat de Popescu Luni, 07 Aprilie 2014 16:53 87.174.200.*** Link la comentariu
    0
    2

    Articol cu putin continut real, prea general. Ideea familiei Ionescu este grozava in cazul in care poti dispare de la servici timp de 8 luni.

    Raportează
  • postat de 1+ Luni, 07 Aprilie 2014 04:55 24.96.121.*** Link la comentariu
    0
    2

    Asteptam cu nerabdare capitolul urmator "Viata pe indelete la Galati"

    Raportează

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.