* Alexandra Ţăpeanu Ansar a aflat ce înseamnă să fii femeie europeană în lumea islamică
Nu ar fi crezut niciodată că soţul său va fi de la 5.000 de kilometri distanţă de România şi că o să-l cunoască în alt colţ al lumii. Şi nici nu s-ar fi văzut căsătorită înainte de 25-26 de ani, ci poate chiar mai târziu. A aflat, însă, că viaţa ne mai rezervă şi altceva decât ceea ce credem noi, şi ne oferă ceea ce ne-a pregătit atunci când e mai bine. Înainte de a-l cunoaşte pe cel ce avea să-i devină soţ, gălăţeanca Alexandra Ţăpeanu Ansar ştia despre Pakistan doar aspecte geografice, geopolitice, legate de conflictele din zonă şi de capturarea lui Ben Laden într-o grotă, de către americani. După ce l-a cunoscut pe Zohaib, a încercat să vadă ţara prin ochii lor, dar a descoperit că privită prin propriii ochii e mult diferită de ceea ce s-ar fi aşteptat. După jumătate de an petrecută în Pakistan, împreună cu soţul, poate spune că e o ţară plină de contraste, în care sunt mai multe arme decât locuitori, aşa că devine un lucru normal să auzi focuri de armă în miezul nopţii. A purtat hainele tradiţionale - shalwari kameez, kurta, şi, desigur, dubatta - şi împărtăşeşte experienţa ei pe un blog numit sugestiv Femeia europeană în lumea islamică. Merită să-i aflaţi povestea.
De la chiriaşi, la soţ şi soţie
Alexandra a ajuns la Londra la invitaţia unei prietene, care i-a propus un job în vânzări. Casa în care locuia era în întregime închiriată, fiecare având camera lui, doar bucătăria şi băile fiind la comun. Aşa l-a cunoscut pe chiriaşul Zohaib. Pentru că învăţa pentru un examen, fiind medicinist, era mai tot timpul acasă, aşa că, în zilele libere, Alexandra începuse să prepare cafea şi ceai pentru doi. De vină era „obiceiul prost” din România, unde niciodată nu mânca singură. După examen, au început să iasă împreună. Aşa s-au apropiat unul de altul. „Înainte de a deveni parteneri, am început prin a fi prieteni şi asta a contat foarte mult. Cel care îmi este astăzi soţ - şi mă sprijină chiar şi atunci când e evident că greşesc - a găsit drumul spre inima mea prin naturaleţe, prin faptul că în multe privinţe ne asemănăm şi prin stângăcia de care a dat dovadă la început. Nu este un musulman extremist, dar cu toate astea şi-a respectat religia, fără să aibă relaţii înainte. De aceea, când prietenia s-a transformat în relaţie, a considerat că e momentul să mă ceară în căsătorie. Nu luasem viaţa de la capăt în Marea Britanie cu gândul de a mă stabili permanent acolo. Cu toate astea, atunci când Zohaib m-a întrebat, nu am stat nicio secundă pe gânduri. Ne completam. Respectul pe care îl purtam unul altuia m-au determinat să fiu sigură de alegerea pe care am făcut-o, fără să ezit. Dacă aş fi crezut că mă cere de soţie doar datorita pasiunii, cel mai probabil i-aş fi spus «hai să nu ne grăbim»; dar adunate câte puţin din toate au dus aici”, ne-a mărturisit Alexandra.
Pe aceeaşi lungime de undă
Tânăra e convinsă că pentru o viaţă în doi nu doar iubirea e factorul decisiv. „Poţi iubi pe cineva, celălalt să te iubească la rândul său, şi cu toate astea să nu fiţi pe aceeaşi lungime de undă. Are şi iubirea rolul ei, dar pe lângă sentimente mai intervin şi altele - şi nu mă refer din punct de vedere material. Faptul că amândoi ne dorim acelaşi lucru de la viitor, faptul că sunt lucruri care, surprinzător, ne plac amândurora, deşi venim din lumi şi medii diferite, au înclinat pozitiv balanţa, pe lângă sentimente”, ne-a spus Alexandra.
CITEŞTE ŞI: Familia unui FOTBALIST din Galaţi, VEDETĂ la televiziunea spaniolă
Iar una dintre pasiunile lor o constituie călătoriile, planul lor fiind să viziteze 200 de locuri excepţionale de pe glob. Cât despre religie, Alexandra crede în ceva care e mai presus de noi, indiferent că e Allah sau Dumnezeu, iar Zohaib ştie şi el asta, aşa că diferenţa religioasă nu a fost niciodată un motiv conflict între ei.
Şase luni în Pakistan
Alexandra a ajuns în Pakistan împreună cu soţul ei, care trebuia să-şi facă stagiul de medic rezident. A locuit împreună cu mama soţului ei şi cu bunica lui, cu care s-a înţeles de minune. „Nu sunt genul de femei care să intervină în viaţa copiilor, şi pentru soacra mea fericirea copiilor ei e mai presus. Pentru ea sunt ca şi copilul ei şi se bucură ca "are o fată aşa deşteaptă şi frumoasă", ne-a mărturisit gălăţeanca.
Revenită la Londra, Alexandra recunoaşte că experienţa în această ţară a determinat-o să fie puţin mai diplomată, asta fără vreo conexiune cu jobul de ofiţer relaţii publice pentru Consulatului Onorific al României, în Karachi, Pakistan, pe care l-a avut. Galaţiul este, însă, mereu prezent în inima ei: „Deşi am plecat din România, m-am stabilit în Marea Britanie, şi vreau să văd lumea, voi purta mereu o bucăţică din Galaţi şi din România în mine - ca fiind locul unde sunt acasă, oriunde pe glob ar fi casa mea”.
În ediţiile viitoare ale paginii de Diaspora veţi putea afla cum arată Pakistanul văzut prin ochii unei gălăţence, ce înseamnă să fii femeie într-o lume islamică şi cum petrec pakistanezii la nuntă pe ritmurile Innei.
Cine este Alexandra Ţăpeanu Ansar
Alexandra Ţăpeanu Ansar a devenit, la 11 ani, consilieră în Consiliul Local al Copiilor Galaţi, fiind aleasă ca reprezentant al Liceul Teoretic "Dunărea", în care studia, şi era convinsă că prin proiectele ei într-o zi va schimba lumea. Şi încă mai crede acest lucru. Apoi a făcut parte dintre Tranzitarii ziarului "Viaţa liberă", coordonaţi de jurnalista Angela Ribinciuc. Absolventă la Liceul Economic, clasa bilingvă de turism, a reuşit la două facultăţi: Ştiinţe Politice şi Jurnalism, din cadrul Universităţii Bucureşti. A ales-o pe cea de-a doua, unde reuşise pe locurile la buget, dar după primul an de studiu a fost nevoită să îngheţe anul, pentru că nu mai făcea faţă cheltuielilor adiacente vieţii în Bucureşti. Revenită la Galaţi, a lucrat în marketing, în domeniul bancar şi mai apoi s-a dedicat unui proiect jurnalistic care promitea mult, dar, după patru luni de neplată, a renunţat.
Când a primit oferta unei prietene de a lucra în domeniul vânzărilor la Londra, a acceptat fără a sta pe gânduri. După experienţa pakistaneză, care a însemnat şi jobul în diplomaţie, Alexandra îşi caută stabilitatea profesională, care să-i asigure şi progresul. Cochetează cu ideea de a candida independent pentru a-i reprezenta pe românii din Diaspora şi speră că într-o zi va putea influenţa viaţa altcuiva în bine.
