Evaluaţi acest articol
(0 voturi)
1 comentariu

Au străzi, autostrăzi şi şosele suspendate – ne dau lecţii la capitolul infrastructură rutieră - dar traficul este infernal, haotic şi dominat de blocaje. Au mii de culori ale materialelor, dar le ascund sub abaya negre. Au cerşetori teribil de enervanţi şi în acelaşi timp au personalităţi care circulă cu câte 15 maşini de poliţie şi armată în coloanele oficiale. Pe scurt, o ţară plină de contraste, aşa arată Pakistanul văzut prin ochii gălăţencei Alexandra Ţăpeanu Ansar, care a locuit jumătate de an în acest stat, împreună cu soţul ei pakistanez, Zohaib. Dacă s-ar întoarce pe meleaguri pakistaneze n-ar pune mâna în foc că ar mai rezista să trăiască acolo pe o perioadă prea lungă. De ce? „Acolo nu există cale de mijloc, există doar extreme”, spune gălăţeanca. Iată ce a cucerit-o în ţara natală a soţului ei, de profesie medic, şi ce a şocat-o.

Valurile Dunării înlocuite cu Marea Arabă

Deşi a plecat din România, s-a stabilit în Marea Britanie, şi visează să vadă lumea, Alexandra va purta mereu o bucăţică din Galaţi şi din România în inima ei. „Bucăţica de Galaţi pe care o port în suflet m-a determinat să iubesc apa enorm de mult. Drept pentru care primul lucru care m-a bucurat enorm în Karachi a fost marea. Acasă, mergeam în orice anotimp pe faleză, să privesc valurile. Aşa că, prima dată când Zohaib m-a dus să văd Marea Arabă, m-am bucurat ca un copil”, ne-a mărturisit Alexandra.

Cât de frumoasă e ţara?

Gălăţeanca s-a declarat cucerită de ospitalitatea pakistanezilor, dar spune că nu se compară cu ospitalitatea noastră a moldovenilor, cu toate că aduce puţin! „Ca şi românii, se bucură de toate formele de relief, cu privilegiul uneia în plus - deşertul. E o frumuseţe în contrast. Au clădiri impresionante, locuri pe care trebuie să le vezi în această viaţă, dar contrastele vin din orice punct ai privi: au gheţari, deşi în acelaşi timp, în capătul opus al tării sunt peste 40 de grade cu plus. Au o cultură pe care o renegă şi o numesc religie. Au unul dintre cele mai fine nisipuri din lume, dar preferă să-l ofere aproape gratis chinezilor pentru cipuri electronice. Au mii de culori ale materialelor, pe care le ascund sub abaya negre. Au cerşetori teribil de enervanţi, sărăcie la colţ de stradă, mizerie incredibilă pe străzi, dar şi personalităţi escortate de câte 15 maşini de politie şi armată”, ne-a povestit Alexandra.

Trafic năuc

Gălăţeanca şi-a manifestat sincer respectul pentru infrastructura pakistaneză. „Au străzi, au autostrăzi, au drumuri şi poduri suspendate, şi trebuie să recunosc că ne dau lecţii la capitolul ăsta. Dacă ar şi conduce regulamentar – şi aici intru printre lucrurile care m-au şocat - circulaţia s-ar fluidiza foarte mult şi fiecare ar ajunge extraordinar de rapid oriunde. Din păcate, însă, pe o stradă cu patru benzi vei observa în jur de şase-şapte rânduri de maşini, una sau două de motociclete, şi încă unul de ricşe mergând în paralel. Şi atunci, automat, intervin blocajele rutiere şi începi să înjuri în trafic. Dacă eşti în stare să conduci în Pakistan fără să faci accident, vei putea conduce oriunde în lumea asta!”, spune Alexandra.

CITEŞTE ŞI: Căsătorită cu un medic pakistanez/ O gălăţeancă şi-a descoperit jumătatea la Londra

Şi poliţia ce face? Caută motive să te amendeze „la negru”! „Când politia rutieră te opreşte, sunt trei poliţişti şi fiecare dintre ei îţi va oferi un alt pretext pentru care ai fost oprit. Îţi vor da amendă şi vor încerca să te facă să o plăteşti pe loc, fără chitanţă, ca să «nu mai baţi un drum degeaba până la bancă». Iar dacă vei refuza să o plăteşti pe loc vor insista: «Conduci o maşină aşa de mare şi nu poţi plăti o amenda? Ce-o să zică prietena ta?». Prietena din maşina, eram eu, adică soţia”, ne-a povestit, cu umor, Alexandra.

Mai multe arme decât locuitori

Cel puţin asta este convingerea gălăţencei, îngrozită de câte arme au pakistanezii. „E un lucru normal, să auzi focuri de armă în miezul nopţii. La un moment dat începi să faci diferenţa precisă între foc de armă şi artificii. E un lucru normal să existe jafuri sub ameninţarea armei, în interiorul casei tale, sau pe stradă. La fel de normal cum e să nu chemi poliţia de fiecare dată. Oamenii se obişnuiesc şi merg mai departe”, spune, surprinzător, Alexandra.
Şi mai au ceva al lor, pakistanezii: se bucură de lucruri mărunte, şi pur şi simplu savurează momentul, fără să ţină cont de nimic. „Noi europenii, uităm adesea aceste lucruri, prea presaţi de realitatea cotidiană”, spune gălăţeanca.

Bucătăria pakistaneză

Plină de contraste, precum ţara, este şi bucătăria pakistaneză. Totul este să ai un stomac rezistent, de preferinţă de piatră, sau de metal cel puţin ca să mănânci cot la cot cu ei şi să nu faci ulcer sau măcar o gastrită, spune Alexandra. Au zeci de fructe şi de legume, pe care le combină în cele mai ciudate feluri. De exemplu pui cu mango! Au, însă, şi mâncăruri extraordinare, pe care le condimentează cu extrem de multe condimente!

Totul se negociază. Sau nu!

Alexandra Ţăpeanu s-a declarat şocată de felul în care pakistanezii negociază orice preţ, fie că e vorba de ceva cumpărat la colţul străzii, fie că e ceva cumpărat din malluri. La fel a şocat-o şi lipsa de reacţie a oamenilor în anumite chestiuni. Spre exemplu faptul că trei-patru ore pe zi se ia lumina şi oamenilor li se pare deja rutină. "Nu fac nimic, îşi cumpără generatoare, alimentate cu gaz, şi îşi duc zilele şi cum lipsa luminii ar fi ceva absolut normal. În acelaşi timp, pompele de GPL se închid câteva zile pe săptămână, iar când se redeschid, cozile se întind pe câţiva kilometri, pe câte două-trei şiruri, şi asta îngreunează traficul, pentru că aşteaptă până în mijlocul drumului de circulat", spune cu stupoare gălăţeanca măritată cu un medic pakistanez.

În ediţiile viitoare ale paginii de Diaspora veţi putea afla, tot de la Alexandra Ţăpeanu Ansar, ce înseamnă să fii femeie într-o lume islamică şi cum petrec pakistanezii la nuntă pe ritmurile Innei.

Citit 2451 ori Ultima modificare Joi, 14 August 2014 15:48

1 comentariu

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.