În vreme ce alţi români cu un job respectat şi bine plătit în Franţa nu s-ar mai întoarce în ruptul capului în ţară, Adrian Şerban şi soţia lui, Iulia, au revenit. La trei ani după experienţa lor la Metz, şi-au deschis aici, în inima Galaţiului, o mică afacere tipic franţuzească, într-un domeniu pe care inginerul automatist Adrian Şerban nu şi l-ar fi putut imagina înainte de plecarea în Hexagon - o brutărie artizanală.
Despre familia Şerban aţi mai putut citi în pagina de Diaspora a ziarului „Viaţa liberă”. Atunci, protagonista articolului nostru era Iulia, povestind cât de apăsător a fost dorul de ţară în cei trei ani, 2009-2011, petrecuţi la Metz, la graniţa Franţei cu Luxemburg şi Germania. Acolo, Adrian Şerban făcea parte dintr-o echipă de mentenanţă, în cadrul unui combinat, şi se ocupa de automatizări, fiind chemat la tot felul de proiecte care necesitau timp, dar şi în situaţii urgente. „Ni s-a făcut dor de ţară şi am hotărât să ne întoarcem”, ne-a mărturisit Adrian. Şi iată-l, la trei ani după experienţa din Haxagon, oferind Galaţiului un strop de Franţa.
Inginer şi brutar
Adrian Şerban ne-a primit în curtea interioară a micuţei brutării franţuzeşti, unde dimineaţa te poţi delecta cu un mic dejun ca la Paris: o cafea şi un delicios croisant. E îmbrăcat în tricoul negru, personalizat cu logo-ul brutăriei, şi uşor pudrat cu făină. Ai putea crede că e un patron care supervizează munca angajaţilor lui. Asta până observi arsurile simetrice din zona ambelor coate, pe care şi le-a făcut când s-a grăbit să scoată pâinea din cuptor. Pâinea era mai importantă decât pielea lui! Inginerul automatist este brutar! Cum se poate? Simplu, în Franţa, el şi soţia lui s-au îndrăgostit de arta culinară şi nu în ultimul rând de pâinea şi de patiseria franceză. „Bineînţeles că aici ne-au lipsit şi nu am reuşit să găsim o pâine ca acolo. În Franţa, ai posibilitatea să alegi de la o pâine mai ieftină, de la supermarket, până la o pâine de cea mai bună calitate, de la o brutărie artizanală, o afacere de familie, unde ştii că brutarul se scoală la 2-3 dimineaţa şi face pâinea pentru ziua respectivă”, îşi aminteşte Adrian.
„Am început să fac acasă o pâine, cum m-am priceput, după o reţetă de la bunica. Eram foarte mândru de ea şi parcă avea un gust mult mai bun decât ce găseam de cumpărat! Faţă de ceea ce fac acum e jalnică, dacă mă uit la poze! Pe urmă am început să studiez serios şi a devenit o pasiune. M-a prins! Am studiat mult şi am aflat că există pâine şi cu maia de casă, nu numai cu drojdie comercială. Nu folosesc exact metoda bunicii, ci una asemănătoare. Prima dată am crezut că e ceva în neregulă cu mine: sunt inginer automatist şi îmi place să fac pâine, dar am citit că şi în Franţa mulţi ingineri, oameni care activau în domeniul băncilor, s-au lăsat şi s-au apucat de făcut pâine”, spune Adrian.
Muncă gratis în Anglia şi Franţa
Adrian a studiat foarte mult şi s-a pus la punct cu tot procesul de producţie. Îţi poate povesti fascinant despre procedee de malaxare sau despre tipurile de făină şi modul în care au fost obţinute, încât ai putea să juri că e licenţiat în chimie alimentară!
Înainte de a-şi deschide brutăria, a lucrat gratis, pentru brutari din Anglia şi Franţa. „O săptămână am stat în Anglia, undeva la graniţa cu Scoţia şi am făcut tot felul de pâini pe care le-am copt într-un cuptor cu lemne, în curte, ca al bunicii. Pâinea făcută am vândut-o la festivalul mâncării. A fost o experienţă inedită. Apoi am lucrat cu un brutar din Franţa. La 4 dimineaţa eram în brutărie şi făceam baghete”, îşi aminteşte Adrian.
Calitate, nu cantitate!
Spaţiul micii brutării este închiriat, iar pentru dotarea ei a investit 30.000 de euro, pe credit. Făina e adusă din Franţa, cuptorul electric pe vatră e italienesc, dospitorul danez… doar apa şi sarea folosite sunt româneşti. „Vreau să introduc în Galaţi conceputul de brutărie de cartier, în care pâinea nu e făcută la cantitate, ci la calitate, unde brutarul se scoală de dimineaţă şi îţi face pâinea ta proaspătă. Nu păstrez pâine de pe o zi pe alta, încerc să estimez producţia. Nu e fabrică, e brutărie, ceva micuţ, cochet, unde fiecare pâine îţi trece prin mână. Gălăţenii au primit foarte bine brutăria şi au apreciat-o. Şi îmi face o deosebită plăcere să văd oamenii când revin. Da, am adus un colţ de Franţa la Galaţi. Mulţi colegi francezi cărora le-am dat să guste au spus: «Oau, asta e pâine franţuzească!». Nu mai spun de croissanturi, de produsele de patiserie despre care spun că sunt ca la ei acasă! Şi vin şi cumpără de aici, sunt clienţii noştri”, spune Adrian, care dimineaţa, de la ora 6.00 e brutar, între 8,00 şi 16,00 e inginer automatist, iar seara, până târziu în noapte, devine din nou brutar.
De ce o afacere la Galaţi?
„De ce nu?! Trebuie să investim şi în Galaţi. Nu trebuie să lăsăm pe seama autorităţilor totul! Trebuie să luăm frâiele şi să dezvoltăm noi. La Iaşi, un grup de antreprenori locali a făcut un site, «invest in iasi», au căutat investitori. Se întâmpla acum opt ani. Şi, acum, Iaşiul este acolo unde este. Şi în Galaţi se poate face la fel. Avem un potenţial foarte mare, dar trebuie să le arătăm investitorilor că aici pot câştiga”, spune micul întreprinzător.
Sfatul brutarului: Nu renunţaţi la pâine!
„Pentru mine, important este să ofer o pâine de calitate. Am văzut foarte mulţi oameni care au renunţat la pâine, ceea ce nu e bine, deşi sunt mulţi nutriţionişti care recomandă asta. Pâinea are un rol foarte important în alimentaţia de zi cu zi, îţi întăreşte sistemul imunitar. Vorbesc despre o pâine care îţi aduce aport de fibre şi cereale. Nu trebuie să mănânci multă pâine. O felie, două, la o masă, e suficient! Dar să fie o pâine de calitate”, spune Adrian Şerban.
În mica lui brutărie, pâinea cea mai căutată este cea cu seminţe de in, susan, bostan şi floarea soarelui. Nu sunt mai prejos nici pâinea de secară, nici pâinea spelta, dintr-un un grâu care nu a fost modificat genetic şi cu un conţinut mai mic de gluten, pâinea integrală sau pâinea inspirată după pâinea franţuzească ţărănească. O pâine costă între şapte şi zece lei, iar patronul brutăriei spune că firma lui se adresează gălăţenilor cu venituri medii care vor să mănânce sănătos.
Citeşte şi: Din junglă, la masă cu guvernele lumii/ Un tecucean, "voce" pentru Greenpeace International
