Când nu era, ştiam că este... şi, când a fost, nu am crezut... parcă venea dintr-o poveste sfârşită chiar la început! Când nu eram, ştia că este un făt-frumos, dar cam urât de lumea spânzurată peste destinul meu cu nod în gât! Când a venit, a fost venire dinspre alean, dinspre cuvânt... s-o miruiesc şi să mă mire că n-ar mai fi, dacă nu sînt! Când începură toate cele sfinte şi blânde, ni s-au dat cele mai chioare şi mai grele păcate... ultimul păcat! Care p ...

Consideraţiuni şi motivaţii de Viaţă şi de Moarte m-au determinat să umblu prin jurul clădirii fostei halte Docăneasa, aflată pe linia ferată Galaţi-Bârlad, dincolo de Tălăşmani, după ce laşi în urmă feericul târg Bereşti şi treci prin cel mai lung tunel din România! Clădirea despre care fac vorbă aici (cum sunt şi alte multe clădiri specifice de pe aceeaşi rută şi de pe alte rute din Ţara lui Ştefan cel Mare şi Vlad Ţepeş şi Mihai Viteazul) e o ruină! Nu cr ...

Te-aşteaptă fântâna din vale,/ te-aşteaptă fântâna din deal... cu mâinile-ntinse te-aşteaptă/ să vii, s-aduci sfântul Graal al Dragostei tale de Mamă/ plecată în Sus şi în Jos, să vezi unde-ncepe izvorul/ şi susură apa frumos... şi unde se-ntâmplă pornirea/ spre viaţă, spre-aici, spre acum, spre setea ce mângâie chipul/ fântânilor noastre pe drum! Fântânile toate-s bătrâne.../ şi toate-s aproape de cer... toţi suntem bătrâni şi aproape/ puţini într-un ti ...

Vine dinspre nord-est, pe strada Frunzei. Vine la containerele din faţa bisericii Sfântul Mare Mucenic Gheorghe. Vine cu căruţa şleampătă. Vine să scociorască prin gunoaie, să adune materiale plastice. Foarte bine. E o muncă şi asta, nu? Bineînţeles, căruţa este trasă de un cal. Vai de mama lui de cal! Vai de mama lui de animal nobil! Slab şi putregăios, mai abitir ca al doamnei Fefeleaga. Nu are decât două potcoave. La piciorul stâng, din faţă. Şi la piciorul drept, din ...

De mult... (cât de mult!)... a plecat înspre mine, dar nu a mai ajuns, nu a mai ajuns...! încă mai am timp şi mai am ne/răbdare, încă nu am nimic de uitat şi de ascuns! Oricum... (oricât de departe ar fi pornit spre inima mea aşteptând vindecare)... trebuia să fi ajuns, trebuia să fie aici...! lipsa ei mă obsedează, mă năruie, mă doare! Şi ce mai întârzie, ce mai întârzie...! (şi timpul se sfarmă, şi vremea se sfarmă)... cred că mă locuieşte o boală incurabilă. ...

Ieri, după cum ziceam, cam pe la zece ore şi douăzeci de minute, când clopotele bat pentru sfârşitul Utreniei şi când popimea serioasă se pregăteşte să oficieze slujba pentru Denie, a venit Toamna! N-a venit cu trenul de Iaşi-Bârlad-Galaţi! A venit cu vântul dinspre Siberia! Şi cu acreditare semnată de Serghei Esenin a venit! A venit, dar n-a fost lăsată să intre în Galaţi! Au oprit-o nişte hahalere în bariera Traian! Au oprit-o, au cercetat-o, au percheziţionat-o, au i ...

O, daca mea... io-s dac fidel... chiar dacă te-am înşelat (cândva) cu vro ne-vastă!... (de dragul tău mi-am desenat pe geacă romani căzuţi cu suliţa în coastă!) Prea repede-ai uitat câtă plăcere când te dădeam (pe creangă) huţa-huţa!... (sarcini uşoare, luni şi ani de miere, carne de urs şi aur cu căruţa!) Nervos pe Roma lacomă coruptă, cu-n cap de lup m-am năpustit în frunte!... (de dragul tău am renunţat la luptă, ş-alde sandale m-au bătut la puncte!) O, da ...

Iată, aici e una dintre fântânile Copilăriei! Din care beam apă când umblam la seceriş, la praşilă, la şcoală, la bibliotecă, la jucat poarca şi ţurca, la păscut vaca mare şi galbenă şi dreptunghiulară, care m-a învăţat botanică şi mi-a dat lapte pentru ca să cresc mare şi viteaz şi naiv... şi care a plâns omeneşte când m-am dus cu tata s-o vândă-n oborul iarmarocului la Drăguşeni! Iată, aici e încă una dintre fântânile a Copilăriei! Cu salcie, ca şi cea ...

Moto: „ca nişte păsări ilegale/ ne ducem cuibul în spinare/ trăim în timpul morţii tale/ ori poate numai ni se pare!// plecarea ta n-a fost plecare/ a fost aducere-aminte/ că suntem îngeri... fiecare/ murdar de flăcări şi cuvinte!” (Iolanda Cremene) Poetule... nu-ţi mai scărpina emisferele cerebrale cu mâna altuia!... doar ştii că în creierul mare ţi-ai înălţat o piramidă cu vârful în jos!... dă-i dracului de sfincşi plictisiţi de lene şi de timp şi de amiază! ...

Cică vine Toamna! Vine zilele astea, cică! Dinspre Iaşi vine! Cu trenul acela de dimineaţă! Acela de şapte ore şi şaptesprezece minute! Cam pe la ora zece, zece şi ceva, cred că ajunge în Galaţi! Trebuie s-o aştept în gară! Mai ales că trenul acesta-i unul de frumoasă amintire! Pentru că, odată, când Toamna nu mai voia să vină şi am aşteptat-o trei zile şi trei nopţi în gara tristă şi pustie, din acest tren a coborât Maria! Şi eu, în entuziasmul meu ne/justificat, ...