Iac-aşa de frumos şi de tare şi de nălţător se aude Corul ad-hoc al lui moş Vasile Cherpedin: „sculaţi, voi, oropsiţi ai vieţii! voi, osândiţi la foame, sus! să fiarbă-n inimi răzvrătirea! să-nceapă al lumii vechi apus!”...Entuziasmul trist al acestui Imn universal şi etern perforează văzduhul, se opreşte o ţâră în Capitală, rezolvă ce mai este de rezolvat, vine şi în Galaţi, merge şi în Craiova...umblă peste tot şi pune la punct tot ce-i valmă, tot ce-i l ...

Moto: „!să vină cine ştie să mai vină/ în capul cestui adevăr mărunt/ şi să citească şi să înţeleagă:/ „sunt cel ce sunt”...sunt cel ce sunt”...! (Iolanda Cremene)   !află despre mine că scriu poezii de acreditare stau în cumpănă la capăt cu ocnă de sare umblu prin fântâni şi repar haş doi o şi oglinde nimic nu se pierde ceva cineva totul vinde!   !află despre mine că sunt singur ca 162462 împrejurul meu se înalţă garduri şi bariere cefere particip la ...

!de-atâta linişte şi pace/ îmi urcă inima la gât strig un duşman ori o duşmancă/ urgent să-mi ţină de urât! !tăcerea huruie nebună/ nu pot să stau nici să mă duc de-atâta calm şi nepăsare/ mă frâng mă sparg şi mă hurduc! !e mult prea lungă nemurirea/ prezenţa lipsei împrejur nu cred că mai suport această/ (des)tindere nu mai îndur! !sunt într-un fel de strâmtorare/ vasal (prea)blândului nimic imensitatea mă sfărâmă/ fără tic-tac fără tac-tic! !salcâmul ...

Vasile Cherpedin bate cuie într-o scândură şi cântă Internaţionala într-o doară. De-o viaţă întreagă se străduieşte să-şi vadă gardul început şi terminat, aşa, să nu mai bârfească ciomăgarii satului că nu-i în stare să fie-n rând cu lumea din mahala! Bate discontinuu deoarece, după fiecare scândură, traversează drumul până-n gardul vecinului Ion Mutelcă...şi se uită încet, lung şi calm, să vadă dacă piesa din lemn e prinsă vertical. Verifică din ochi, ...

Moto: „!şi mai adânc şi mai adânc/ tot mai înalt tot mai înalt/ acest liman (nu)-i nicăieri/ (nu)-i nici limanul celălalt!// !eu nu ajung eu sunt ajuns/ n-acelaşi loc pe altă stea/ unde nimicu-mi zice cum/ văd toată moartea uite-aşa!” (Iolanda Cremene)   !înalt suav nu văd prezent şi plus în lumea viitoare văd mai puţin decât acum numai nimicul în mişcare!   !acum e-aşa e cum necum (ne)vrednic pentru fiecare (ne)mulţumit (ne)fericit răspuns perfid la întrebare!   ...

Cred că pleacă. După cum cată cu ochii pe lângă mine, pe lângă fiinţe şi lucruri, pe lângă secunde şi pe lângă rosturile lumii, cred că pleacă. Tăcerea-i suspectă, ce poate să însemne altceva decât plecare? Supărarea-i nejustificată nu poate să spună altceva decât pregătire de plecare, decât plecare iminentă. Nu, nu-i prima oară când mi se întâmplă să particip la un asemenea eveniment! Au mai fost şi am mai trăit toamne şi ierni şi primăveri şi veri umpl ...

!a fost frumos foarte frumos/ nu cred că a mai fost vrodată ceva mai mult ceva mai rar/ secundă mai îndelungată!...   !nu cred...fiindcă nici acum/ şi cred că nici o altă oară alt cineva n-a mai umblat/ cu sufletul pe dinafară... alt cineva n-a mai venit/ când toată lumea stă sau pleacă alt cineva n-a spus de ce/ când toată lumea spune dacă!   !alt cineva n-a mai plecat/ când toată lumea stă sau vine alt cineva nu-i oare ce/ când lumea nu-i nici oare cine!   !a fost frum ...

Imediat...după ce a fost declanşată/izbucnită (şi scăpată de sub control) Marea Panaramă Tragică din Decembrie ’89...mă poartă picioarele tremurând de frică pe strada Caragiale. Cum să nu-mi fie teamă când, iată, un descreierat îşi umblă Dacia cu 150 de kilometri/oră, pe capota din faţă a vehiculului purtând tabloul lui Ceauşescu în flăcări? Cum să nu dârdâi când cretinul claxonează nebuneşte, şi zbiară isteric, şi are ochii roşii de băutură, şi ruleaz� ...

!bună dimineaţa doamnă/ cred că am trecut de toamnă şi tot merg aşa-ntr-o doară/ poate-ajung la primăvară poate-ajung şi-ncep o altă/ mai adâncă mai înaltă stare fără de oprire/ ca-ntr-un fel de bălsămire ca-ntr-un fel de-mprospătare/ dup-atâta alergare prin pustiuri verzi şi albe/ fără nici un strop de-aproape fără nici un pic de apă/ nici târziu şi nici degrabă! !bună dimineaţa iată/ sunt cuvântul de-altădată azi am să mă duc la tine/ foaie verde cred c� ...

Atunci, în ziua cu pricina peţitului, prezumtiva „jumătate” mă roagă să-i cetesc „o poezie frumoasă, deşteaptă, să placă la toţi prezenţii, să se convingă şi să se crucească toate neamurile şi toţi apropiaţii ambelor părţi ce fată superbă a lăsat cel de sus să umble pe jos”! Şi, fireşte, cum să pot refuza o astfel de rugăminte devastatoare, mai ales că ai ei se gudură şi salivează, îşi freacă palmele, nu mai au răbdare, o mănâncă din ochi şi din ...