Divina Tragedia - Viaţa Liberă Galaţi

BALIVERNE cu OCHELARI

Scris de Joi, 16 Septembrie 2021
Mă aflu într-un autobuz de pe traseul 105. Circul spre capătul celălalt. Circul voios, că nu-i aglomerat. Şi nu urlă nimeni la telefon. Ciudat, nici un călător nu sparge seminţe. Doamne, zic fără cuvinte, câtă civilizaţie şi cât respect pe traseul acesta!...Din staţia următoare, năvalnic şi feminin, urcă două madame…

RECHIZITORIU (IV)

Scris de Miercuri, 15 Septembrie 2021
Te-a lămurit finalul poveştii cu Ivan Turbincă? Te-a lămurit, da? Acum, după ce te-ai convins ce poţi păţi, îţi mai arde să mă urmăreşti? Tu eşti o stare! Şi eu sunt o stare! Altfel spus, habar nu avem ce/cine suntem! Ai citit ce a riscat şi ce a păţit eroul…

RECHIZITORIU (III)

Scris de Marți, 14 Septembrie 2021
Imposibil să nu-ţi mai aduci aminte ce poezie ţi-am suflat atunci, când a murit maică-ta! Că eram şi eu acolo! Nu m-ai văzut? Ce-i drept, sunt foarte greu de remarcat, dar ochiului tău nu cred că i-a scăpat exact ceea ce urmăreşti acum! Ţii minte că ţi-a dat taică-tău o…

RECHIZITORIU (II)

Scris de Luni, 13 Septembrie 2021
Domnule, în ziarul de ieri nu am reuşit să smulg nici o glasnică din muţenia ta ne/fecundă! Hai, te rog, pronunţă-te măcar pentru azi, că nu se ştie dac-om mai fi-n cel de mâine! Tu poţi fi sigur că ajungi? Nici eu, cât sunt de veşnică, nu ştiu dacă mai…

RECHIZITORIU (I)

Scris de Sâmbătă, 11 Septembrie 2021
De ce mă urmăreşti, domnule? Ţi-am făcut vrun rău? Vrei să-mi faci vrun bine? Ce ai de gând? Sunt în stare să te înfrunt, dar spune-mi care-i scopul dumneata! Vrei să-ţi spun că eşti caraghios? Te ţii toată ziulica şi toată nopticica de coada mea, însă nu zici nimic! Cum…

TRĂIESC și ACUM, daci n-or fi MURIT

Scris de Vineri, 10 Septembrie 2021
Sigur că da!... Încet şi-n tăcere, ceşti tuspatru (reuniţi printr-un joc devastator al întâmplării) dărâmă gardul împărţirilor şi al despărţirilor de atâta vreme bună şi rea, dar şi de atâta trecere a timpului indiferent şi in/util. Nuia cu nuia şi par cu par, „zidul” scade, dispare, se face una cu…

ION și MARIA - ÎNMĂRMURIRE

Scris de Joi, 09 Septembrie 2021
Şi ea, şi el se uită-nspre porţile-amândouă. Ion înlemneşte cu linguriţa-n chesea. Şi Maria înlemneşte la fel. Fiindcă la poarta lui bate Ioana, despre care credea (toată lumea credea) că a murit. Fiindcă dinspre poarta ei bate Costică, despre care credea (toată lumea credea) că a murit pe front. Cei…

APROAPE și DEPARTE

Scris de Miercuri, 08 Septembrie 2021
Aproape are irisuri albastre. Departe are irisuri verzi. Ion se întreabă ce culoare se întâmplă dacă (se) amestecă verde cu albastru. Maria cu Ion, adică. Aproape cu Departe, adică. Adicătelea, aproape cu departe, nu? Sigur că da! Cum să nu (se) întrebe? Şi Departe îşi pune aceeaşi întrebare. Dar n-are…

DRAGOSTE și SETE

Scris de Marți, 07 Septembrie 2021
Maria Departe nu stă la mare distanţă de Ion Aproape. Între ei nu se află decât un gard din nuiele de carpen împletite orizontal printre pari de salcâm. Bărbatul femeii Departe, Costică, a murit pe frontul de est, la Ţiganca, în al doilea război mondial. Femeia bărbatului Aproape, Ioana, a…

TRECEȚI DINCOLO!!!

Scris de Luni, 06 Septembrie 2021
Sigur că da! Cum să nu-mi aduc aminte? Parcă aşa era: vă ordon, treceţi Prutul! Sau, dacă am avea un alt Mareşal deştept, numai bun de asasinat, ar urma să-mi amintesc: vă ordon, treceţi Nistrul! Sau, dacă am avea...!... Dar nu avem! Asta-i: nu avem! Şi, dacă nu avem, ce…

Realitatea Românească

Scris de Sâmbătă, 04 Septembrie 2021
Am crezut că a dat colţul... şi nu m-a chemat şi pe mine la îngropare. Nu, nu a murit. Nu moare moş Ion Mutelcă, aşa, cu una, cu două, cu şapte, cu nouă, cu o mie şi una de boli pe trupul şi pe sufletul lui de consumator. Consumator serios…

DIVINA TRAGEDIA

Scris de Vineri, 03 Septembrie 2021
Şi nici în ruptul capului nu-mi amintesc de ce naiba n-am scris niciodată despre lacrămi. Adicătelea, ticălosul de mine, am manuscris aşa de mult despre Mamă şi despre Maria şi despre Deşertăciune, încât mi se pare o crimă să nu desenez măcar un cuvânt despre lacrămă, lăcrămare, lăcrămaţie, lacrimatoriu. Şi…

PUR și SIMPLU

Scris de Joi, 02 Septembrie 2021
Acesta este! Aceasta este! Aceştia sunt! Acestea sunt! Nimic în minus! Nimic în plus! Doar câte-o atingere de viaţă şi de moarte! Aşa, din când în când! Mai rar sau mai des! Funcţie de aportul fiecăruia la Mister! Funcţie de cât crede fiecare că nu poate fi altceva decât Personajul…

Experimentul Ratat

Scris de Miercuri, 01 Septembrie 2021
Eu n-am nimic! Pentru că eu nu ştiu să fac ceva cu ceva, dacă aş avea ceva! Ce să fac eu cu un avion? Nu-mi trebuie, fiindcă am frică de înălţime! Ce să fac eu cu un vapor titanic? Nu-mi trebuie, fiindcă am rău de apă! Şi nu-mi trebuie nici…

PASTEL MIASMATIC

Scris de Marți, 31 August 2021
Hodorogul de la Tirighina nu-i alt ceva (alt cineva) decât un fel de replică vie, ne/reuşită şi ne/autorizată a Gânditorului de la Hamangia. Acesta din urmă-i o ceramică despre care ştie tot natul unde a fost descoperită şi cu ce se ocupă. Cel dintâi va să fie ceramică într-un viitor…

ALTER EGO

Scris de Luni, 30 August 2021
În fiecare zi, cam la aceeaşi oră, îl văd trecând spre Cimitir, prin dreptul fostului Bandajatul. Trece cu pas vioi, puţin aplecat către faţă, cu haine sărăcăcioase şi cernite, c-o desagă pe umăr, cu părul lung până la omoplaţi. Şi scoate fum. Mult fum de tutun ieftin. Nici de-al naibii…

DEȘERTUL NICĂIERI

Scris de Sâmbătă, 28 August 2021
Sunt la o înmormântare neobişnuită. Din aia de fiţe. Şi cu fiţe. Cu feţe mortuare întrerupte de durere confecţionată. Cu lacrimi artificiale. Ca florile. Cu fanfară. Cu onoruri militare. Cu aer cernit pe dinafară. Că pe dinăuntru vibrează de roz. Cu bocitoare. Astea plâng de rup pământul. Torenţial. Mortu-i liniştit,…

Amintiri din Galați (III)

Scris de Vineri, 27 August 2021
Atunci, la prima şi cea mai frumoasă întâlnire a noastră, i-am promis că am s-o fac şi am s-o îmbrac în rochie de crizantemireasă! Şi ea, prea mult răbdătoarea şi aşteptătoarea cestui moment, mai crede şi acum! Trebuie să creadă, că nu are încotro! Ea ştie că eu mă ţin…

Amintiri din Galați (II)

Scris de Joi, 26 August 2021
Cumpăr o cutie cu boabe vietnameze pentru papagal. Numai o cutie, că pasărea asta nu-i hulpavă ca domnul Om. Omul haleşte cu nemiluita. Cu metrul pătrat şi cu metrul cub. Cu hectarul. Mai ales Omul românesc. După ultimele statistici şi după toate observaţiile în direct, Omul românesc mănâncă mult şi…

Amintiri din Galați (I)

Scris de Miercuri, 25 August 2021
Mă duc în piaţă să cumpăr seminţe pentru papagal. Nu mănâncă mult, dar nu-l pot trece cu vederea. Mai ales că, arareori, când stă şi meditează sub trandafirul japonez, îmi umple duhul şi văzduhul odăii cu triluri asiatice tămăduitoare din repertoriul său misterios. Sărmănelul tropical rătăcit prin temperat-continentala şi mizerabila…

Viitor de Aur Țara noastră n-are

Scris de Marți, 24 August 2021
Sunt în staţia de autobuz, exact unde două străzi (Prelungirea Brăilei şi Oltului) "dau una-n alta, ca proastele", cum adevărat şi original compară şi grongăneşte poetul Mircea Dinescu. Sunt... (aşa cred, încă)... şi aştept paralelipipedul pe roţi, numărul 9! Dinspre unde trebuie să apară, se vede nea Ion Mutelcă. Vine…

CAUZĂ PIERDUTĂ

Scris de Luni, 23 August 2021
La douăsprezece fix, vine la poartă. La poartă, are o bancă. Are nouăzeci de ani. Se aşează cu grijă, să nu tulbure liniştea păsărilor din salcâm. Salcâmul cel de-o samă cu dumnealui. Salcâmul care străjuieşte casa-i c-o singură odaie, un singur pat, o singură icoană, o bibliotecă, o căldare cu…

PENTRU SĂNĂTATEA DUMNEAVOASTRĂ

Scris de Sâmbătă, 21 August 2021
„Pentru sănătatea dumneavoastră de fier forjat, consumaţi (ziua şi noaptea) trei virgulă paisprezece litri de lichid (apă?) şi mărşăluiţi (tot zilnic, pe lumină şi pe întuneric) tot atâţia kilometri (pătraţi?) prin oraş, prin păpuşoi, prin aer sau prin apă, pe unde aveţi ori nu aveţi treabă în Republica Voastră Nervoasă!”...Parcă…

LA UN PAHAR DE VORBĂ

Scris de Vineri, 20 August 2021
Membră a Uniunii Scriitorilor din România, poeta Luminița Mihai – gălățeancă și vânzătoare de ziare în Trustul de Presă ”Dunărea de Jos” – ne trimite un poem patriotic remarcabil prin mesajul adresat infrastructurilor și suprastructurilor omenești contemporane/actuale, cât și celor șleahte de partid și de stat, care nu (mai) au…
Pagina 3 din 92