Divina Tragedia - Viaţa Liberă Galaţi

DEPARTE de URÂT (I)

Scris de Miercuri, 21 Februarie 2024
Nu aud nici o bătaie în uşă. Nu aud nici o bătaie în geam. Nu aud nici o bătaie în poartă. Nu aud nici o bătaie nicăieri. Şi, totuşi, mi se pare că mă pândeşte cineva, ceva. Am senzaţia netă că mă caută cineva, ceva, dar nu are curaj să…

CERERE de OSÂNDĂ (II)

Scris de Marți, 20 Februarie 2024
Sigur că da! Când am ajuns la apă, nu numai că a izbucnit ca o lumină în întuneric, ori ca un întuneric în lumină, dar s-a şi auzit un fel de plâns care a umplut ograda şi grădina şi văzduhul şi mirarea celor făcători de fântâni! Chiar şi Luna, imediat,…

CERERE de OSÂNDĂ (I)

Scris de Luni, 19 Februarie 2024
Să-mi fie ruşine obrazului! Cer iertare! Prezint scuze! Aştept pedeapsă! De ce toate acestea? Foarte simplu: nu ţi-am mai scris de multă vreme! De foarte multă vreme n-am mai scufundat condeiu-n călimară, n-am mai aşternut vreo două cuvinte pe coala de hârtie docilă şi răbdătoare. Şi albă. De fapt, dacă…

Ana Resemnare

Scris de Sâmbătă, 17 Februarie 2024
N-o mai văd, însă mi-o aduc aminte din ce în ce mai mult şi din ce în ce mai clar. N-o mai aud, însă îmi stăruie vocea-i liniştitoare în jur. În prima clipă a lipsei sale am crezut că a plecat oleacă, dar acest oleacă a început să mi se…

Prezentul Timpului Trecut

Scris de Vineri, 16 Februarie 2024
Acesta pleacă tocmai din capătul Acum(ului) de Acum. Pleacă şi se duce in/decent, in/existent, i/real şi i/mediat tocmai în capătul Acum(ului) de Atunci. Pleacă plin de orgolii, plin de emoţii, plin de patimi. Combustia desfăşurării se află în Gândul (şi visul) de Dinaintea capătului Acesta, dar şi de Dinaintea şi…

Trecutul Timpului Prezent

Scris de Joi, 15 Februarie 2024
Acesta pleacă tocmai din capătul Acum(ului) de Atunci. Şi vine in/decent şi in/existent şi i/real şi i/mediat tocmai în capătul Acum(ului) de Acum. Vine fără orgolii, fără emoţii, fără patimi. Combustia desfăşurării se află în Gândul (şi visul) de Dinainte şi de După. Adică de Dinainte şi de După capătul…

AȘA o aud pe MAMA (II)

Scris de Miercuri, 14 Februarie 2024
"Vezi orizontul? E ăla din vârful dealului. Nu se vede, însă-i acolo. Vezi unde-i acolo? Pe fiecare vârf se află câte un orizont, deşi nu se vede. Tu vrei să ai orizontul de pe dealul Ciorii, mai aproape, sau orizontul de pe dealul Ciutei, mai departe? Dacă alegi orizontul apropiat,…

AȘA o aud pe MAMA (I)

Scris de Marți, 13 Februarie 2024
"Când te însori, dacă te însori, trebuie să ai mare grijă, trebuie să fii foarte atent. Drumul căsătoriei se află foarte lung şi foarte greu. Deşi ţi se pare scurt şi uşor, nu-i deloc aşa. Deşi tu crezi şi zici că, strâmb fiind, are mai mult farmec, te înşeli. Drumul…

Câinele și Dobitocul (II)

Scris de Luni, 12 Februarie 2024
Câinele, imprevizibil şi mânat de instincte, vine cu ochii roşii spre mine. Şi vine, şi latră, şi vine, şi urlă, şi vine!... Ştiindu-mă cu frică organică faţă de "prietenul" omului, înlemnesc. Nu pot face nici un gest de apărare, nu pot articula nici un cuvânt de ajutor. Doar mă pot…

Câinele și Dobitocul (I)

Scris de Sâmbătă, 10 Februarie 2024
Ieri, dimineaţă, la ora când mârlanii scot câinii la defecare în decor, plec spre Altă Singurătate şi jur să nu mai scriu despre idioţi. Merg destul de încet, corect, gramatical. Dau prioritate celor care aleargă spre Nicăieri, din cauze arhicunoscute. Nici unul nu mă ocoleşte. Toţi mă împing. Vor să…

Cârdăşie şi Balamuc (VIII)

Scris de Vineri, 09 Februarie 2024
"Dar câinii, formidabilii noştri câini comunitari, di/stinşii noştri lătrători cu şi fără stăpân? Ca alternativă la zgomotele intenţionate, construite şi provocate şi împrăştiate de oameni, şarlele sfâşie noaptea cu urletele lor funeste. Ca la un semn şi în intervale de timp exacte, ca nişte coruri ale groazei, ca nişte coruri…

Cârdăşie şi Balamuc (VII)

Scris de Joi, 08 Februarie 2024
"Nu vă mai spun, stimabile Dovleac, despre sinistrele zgomote produse şi răspândite de colţarii scăpaţi de sub orice control. În pofida faptului că Poliţia vorbeşte, din când în când, despre subţierea bandelor care-şi fac veleatul şi obrăznicia pe unde vor muşchii lor, cartieriştii sunt peste tot, prin faţa magazinelor, prin…

Cârdăşie şi Balamuc (VI)

Scris de Miercuri, 07 Februarie 2024
"Pe lângă deja celebrul grătar şi celebra îndeletnicire cu mâncatul şi scuipatul seminţelor de răsărită, de bostan sau de crucea mă-sii, flexul a devenit simbol naţional. Nu-i cazul să vă descriu această sculă feroce, domnule Dovleac. De la pătrunderea acestui instrument criminal pe piaţă, lumea îl foloseşte într-o veselie, ca…

Cârdăşie şi Balamuc (V)

Scris de Marți, 06 Februarie 2024
"Da, domnule pârcălab. Cine ne apără de zgomotele inutile, care sfărâmă cetatea? Ştiţi pe ce loc se află zgomotul la capitolul stres/teroare? Ştiţi ce părere au bolnavii şi medicii din Spitalul Judeţean despre dumneavoastră, cel care, în toţi anii, aprobă zgomotul din Triunghiul Tristeţii? Nu există anotimp în care tot…

Cârdăşie şi Balamuc (IV)

Scris de Luni, 05 Februarie 2024
"Aşadar, domnule pârcălab, în scrisoarea de astăzi vreau să vă atenţionez în legătură cu parcarea automobilelor pe trotuar. Să vă atenţionez fiindcă dumneavoastră nu vedeţi, nu aveţi vreme, nu aveţi timp, nu aveţi interes, nu aveţi prerogative...şi nu mai ştiu ce nu mai aveţi. Nu aveţi deoarece nu vreţi să…

Cârdăşie şi Balamuc (III)

Scris de Sâmbătă, 03 Februarie 2024
Scrisorile/petiţiile lui Nae Chiftea către pârcălabul Dovleac sunt multe. Chiar foarte multe. Şi toate, absolut toate, au fost returnate la expeditor, cu menţiunea expresă pe plic: "nu avem vreme de Chiftea!". Bineînţeles, această menţiune poartă şi o semnătură, dar nu a administratorului aflat pe capra cetăţii, ci a unui mărunt…

Cârdăşie şi Balamuc (II)

Scris de Vineri, 02 Februarie 2024
Nici copii nu mai are. Doi a avut. Gică, un băiat cu niscaiva glagore la tărtăcuţă în plus, care a câştigat o viză pentru America şi a plecat cu ea, să ajungă mare. Şi s-a făcut aşa de mare, încât n-a mai încăput în avion... şi nu s-a mai întors.…

Cârdăşie şi Balamuc (I)

Scris de Joi, 01 Februarie 2024
Tovarăşul Nae Chiftea locuieşte în Ţiglina IV. Locuieşte într-o odaie cu două uşi: una la intrare şi una la ieşire. Nu (mai) are pe nimeni. Are doar şaizeci de ani şi o pensie mică. Aşa de mică, încât îi încape în buzunarul de ceas. Ceas nu are. Dacă vrea să…

POVESTE TULBURĂTOARE (III)

Scris de Miercuri, 31 Ianuarie 2024
Habar n-am ce vrea să facă Iulia cu Marsilia, de ce a plecat nitam-nisam şi unde vrea s-o ducă pe frumoasă. Ştiu că barmaniţa-i mamă şi are suflet, dar să se ridice şi să plece brusc n-am crezut că (se) poate. Mă cuprinde un soi de frică in/explicabilă, un fel…

POVESTE TULBURĂTOARE (II)

Scris de Marți, 30 Ianuarie 2024
Sigur că da! Îi aud plânsul. Îi aud lacrimile cum cad pe ciment şi se sparg în zeci şi sute şi mii de lacrimi mai mici. Şi, în fiecare dintre acestea, văd câte o ţigăncuşă plângând după mamaia plecată să vândă "aur" la proşti. Iulia, barmaniţa, se uită şi ea,…

POVESTE TULBURĂTOARE (I)

Scris de Luni, 29 Ianuarie 2024
Sunt în stare să-mi aduc aminte şi să vă scriu o poveste răscolitoare prin frumuseţe şi imprevizibil. O poveste din Galaţi. O poveste din gară. Nu chiar de unde se ia sau se pierde trenul, ci dintr-o cârciumă-n drum, foarte aproape de gară!... Sigur că da! stau la taclale cu…

Alde bădia Ion (V)

Scris de Sâmbătă, 27 Ianuarie 2024
"Nu mai spun că mulţi mureau pe drum. Aproape în fiecare sat se află cel puţin câte un flăcău de-al nostru îngropat mai creştineşte decât camarazii rămaşi în urmă şi în uitare. Mergeam numai primăvara, numai vara şi numai toamna… şi numai când ne lăsau bubele din tălpi, vătămăturile din…

Alde bădia Ion (IV)

Scris de Vineri, 26 Ianuarie 2024
Nea Ion îşi ia un bob-zăbavă şi cată cu ochii spre răsărit. Oare de ce nu se uită spre Apus, dacă Răsăritul i-a sfărâmat tinereţea şi toate rezervele de viitor? Îmi vine să cred că nea Ion Manole priveşte "altfel" (cu alţi ochi şi în alte dimensiuni) locul supliciului său…

Alde bădia Ion (III)

Scris de Joi, 25 Ianuarie 2024
Ne adunăm în jurul lui nea Ion şi-l ascultăm. El stă pe prispa din lut şi-şi aduce aminte. Prispa-i veche, dărăpănată. Cât timp a "stat" el în Siberia, nimeni nu s-a mai ocupat de cele trebuincioase ogrăzii. Prispa-i mâncată de vreme. Prin pământu-i spălat de ploi şi singurătate, ca un…
Pagina 7 din 119