Pe drumul de centură ce duce-n Combinat
venea siderurgistul gândind anticipat:
„până ajung acasă o să-mi îngheţe maiul,
nevasta n-o să creadă că s-a blocat tramvaiul
şi-o să mă ia la ture, ca pe o hahaleră...
şi-apoi mă va trimite la sfeclă furajeră”!
Vene scrâşnindu-şi dinţii ca pietrele de moară
şi tremura în haina-i Ăla/in De/doc, uşoară...
păşea încet, nesigur, abia ducându-şi greul –
făcuse o antenă, să vadă Chişinăul –
şi-n ochii lui antena era o bucurie
că va să prindă ruşii, acasă, la soţie!
Purta pantofi Adidas, căciulă legendară –
cadou de la bunicul său mort de astă-vară –
şi-avea la piept insigna „prieten al naturii”
şi-un zâmbet machiavelic în colţurile gurii!
Mergea nervos şi singur, pe drumul cu hârtoape
când iată că aude în faţa lui, aproape,
un mârâit andante, de ARO pe benzină,
plin ochi cu un director frumos şi fără vină –
era IJTL-ul mobilizat în grabă,
investiga terenul, ca să se afle-n treabă –
în urma lui, o Rablă de Intervenţii, plină
cu şufe, şi şoferul (cu nas de motorină)
dădea cu girofarul la stânga şi la dreapta,
să vadă vatmaniţa, să-şi recunoască fapta!
Directorul...în urmă privea din oră-n oră –
la Combinat, în poartă, se încingea o Horă
în jurul unui palid Dispecer de tramvaie,
legitimat la Clubul „Efort – Apă de Ploaie”!
Directorul, deodată, îl vede pe Gavrilă –
siderurgistul care mersese doar o milă
şi se oprise, searbăd, alături, pe-o potecă,
privind spre Cartierul departe ca o Mekă –
şi mult se ruşinează, coboară lent din ARO:
– „Unde ai fost, străine?” – „La...”Nunta lui Figaro”!...
– „Şi cum a fost acolo” – „Ei, cum să fie? Bine!”...
– „Nu pot să cred o iotă! tu faci mişto de mine!
prieten al naturii?! ce mare eşti! ce mare!
cine ţi-a dat această insignă sclipitoare?”
– „Mi-a dat-o Sindicatul!” – „Dar pentru care fapte?”
– „Am mers pe jos, acasă, după tura de noapte!”
Directorul, atuncea, dă mâna cu Gavrilă!
Nervos, siderurgistul i-azvârle o Pastilă:
– „IJTL-ul vostru?! - Locul Întâi la toate!...
vă fasoliţi degeaba!...tramvaiele-s blocate!...
rămâi cu bine, şefu’!...mânca-v-aş papagalul!...
nu pot, din vina voastră, să văd Telejurnalul!”...
Directorul rămâne perplex, cu deştu-n gură!
Siderurgistul pleacă târând o-njurătură!
