El stă cuminte-n lipsa ei,/ ea stă cuminte-n lipsa lui,/ parc-ar sta-n leagăne şi-n vis,/ parc-ar sta-n lipsa nimănui?!.../... (e-un fel de pândă în zadar?/ e-un fel de aşteptare-n gol?/ stol fără păsări, dinadins?/ ori nişte păsări fără stol?)...// Crede că este...(dacă nu-i/ prezentă în absenţa lui/ din ce în ce mai mult, mai greu).../ în capătul cu Dumnezeu,/ unde prezenţa ceast-ar fi/ o lipsă-n fiecare zi/ şi unde aşteptarea-i tot/ nord lângă sud, sud lângă nord!// Crede că este...(dac-ar fi-n/ prezenţa lui absenţa ei).../ din ce în ce mai mult încet/ strâns cu temei, plâns cu temei/ în Capătul care-i Nimic/ şi Sfânt: al, a, ai, ale...cui (?!).../ (aici stă lipsa Tuturor!.../ aici stă lipsa Nimănui!)// În care Capăt este „stă”,/ acela-i cesta-n care „nu-i”/ nu stă cuminte-n lipsa ei,/ nu stă cuminte-n lipsa lui.../ şi fiecare-i mult mai mult,/ din ce în ce mai mult, mai greu/ în Capătul cu Dumnezeu,/ în Capătul cu Dumnezeu!
Sigur că da?! Sigur că nu?! Sigur că da, nu? Sigur că nu, da?...După textul de mai sus, rostit la fiecare dintre cele două morminte la care ne-am oprit, eu doar atâta mai pot: să mă întreb şi să mă mir concomitent! Oare de ce s-a oprit chiar la mormântul în care „doarme” Marin Simion, fostul meu coleg de muncă prin anii ’80, mort într-o explozie cu gaz metan, în Combinatul Siderurgic? Oare de ce s-a oprit la mormântul în care se „odineşte” doamna Dinuţa, fostă vecină de scară într-un bloc din Micro 20, căreia i-am dus crucea?...Din ce în ce mai mult consider că Această Femeie de/săvârşeşte un Ritual, „execută” un „ordin”! Dar nu-i nici o nenorocire, dacă Respectă o Poruncă, nu? Nu-i nici un bănat, dacă e „prinsă” atâta de „bine” pe coordonatele Decalogului, dacă „ţine” morţiş să-mi arate QED! Sper să nu mă înşel! Sper să nu fie o Farsă a unui Trimis Special în dimensiunile banale ale Sufletului meu!
Ne aşezăm pe o bancă putredă de timp şi de vreme, pe o bancă mai mult moartă decât vie, pe o bancă pe care „alde cineva” şi-au mâzgălit prenumele însoţite de declaraţii drăgăstoase şi desene cu inimi săgetate! Iacătă – zice LM – cum nu-şi poate Iubirea da duhul nici măcar în Cimitir! Gata, hai, trebuie să mergem şi în ultimul Ţintirim al oraşului, la Sfântul Lazăr, adică! Mergem pe jos, pe Drumul de Centură, că nu-i departe, da? Ce părere ai despre rostirile mele de astăzi? Te-au surprins?...(Aveţi puţintică răbdare!)
