Agale, fără să dăm din vocale, după jumate de ceas, iată, intrăm şi în Ţintirimul Sfântul Lazăr! Aici e Linişte, chiar dacă acest Depozit de Morţi se află exact în proximitatea Combinatului Siderurgic! De fapt, nu mai durează mult...şi până şi în cea mai mare uzină de produs oţel sud-est european va fi tăcere mormântală! Că, vorba lui Miron Radu Paraschivescu, toate drumurile duc la Cimitir, iar nu la Roma, cum se lăudau/fandoseau mai marii imperiului cu cezari şi auguşti! E limpede, cât se poate de limpede, că soarta Cetăţii gălăţene e pecetluită de nişte nemernici care vor vinde/închide şi Ultima Suflare a oraşului uitat de Partid şi de Stat: partidul şmecherilor şi statul şarlatanilor!
Da, intrăm în proprietatea Sfântului Lazăr, inima-mi bate din ce în ce mai încet, inima-i bate din ce în ce mai rar! Mai degrabă auzim inimile păsărilor cuibărite şi responsabile şi trilurindu-şi sobrietatea prin arborii-străjeri ai atâtor memorii, decât performantele noastre „motoare” cu patru camere de dat şi de luat Viaţă în fiecare clipită! Pe ici, pe colo...urmaşi nedemni beau alcoolii tari ai „durerii” şi fumează ca la uşa cortului, taman lângă criptele „adormiţilor” lor! Pe alocuri şi aproape în şoaptă... se aud şi tânguiri in/utile, chemări acasă, jeliri cu vorbe, dar se aude şi chiar se şi vede Hohotul/Conturul Sacru/Profan al Deşertăciunii!
Da, trecem printre toate acestea, pe lângă toate acestea...spre Nord! Trecem cu Ne/Păsare, după cum ni-i Sufletul „calibrat” din/prin Naştere/Definiţie! Trecem şi realizăm că ne apropiem de Locul unde am mai fost O Dată...Odată! Inimile încep să ni se audă, să ni se zvârcolească, să ne avertizeze că sunt încă prezente! Doamne, ce fel de inimă are LM! De fapt, ea-i numai şi numai Inimă peste Tot! Fiindcă...(se ştie, nu?)...degeaba am de Toate, dacă n-am Inimă! Degeaba nu-mi mai văd capul de probleme „importante” şi de farafastâcuri, dacă maica mea m-a făcut Gol, adică fără Suflet! Degeaba mi se închină Pământul la picioare, dacă scuip până în Baierele Cerului, dacă nimeni nu pleacă de la mine cu fărmătura-n barbă!
Sigur că da! Iată locul unde am mai fost O Dată...Odată! Iată şi Cana pe care am lăsat-o Aici...Atunci! Iată, se aud şi Cuvintele rostite-ntr-acea Ziuă Astrală! Iată, nici acum nu s-a uscat Lacrima Căpruie, pe care LM a ştiut şi a vrut şi a putut s-o lase întru Continua noastră Ne/Despărţire!...(O clipă, vă rog!)
