Odată, a fost o dată, numai o dată, un împărat mare, cu literă iniţială majusculă, cu diacritice şi cu avere uriaşă: floră şi faună spontană... şi împărăteasă cu literă iniţială mică (singura deosebire care-i determină să fie adversari şi exemplu de model pentru ne/supuşi)... Şi acest împărat mare (nu enorm, cum ar crede nu ştiu cine) era mereu începător şi mereu avansat, dar nici o dată licenţiat, în Tainele referitoare la Morfologia şi Sintaxa Iubirii! Şi, ca să mai păstreze ceva din linia generală a literaturii cu astfel de personaje şi apucături, avea şi Grădină cu Măr! Atât: un singur măr, mereu înflorit, mereu cu mere crude şi coapte, ademenitor! Şi, dacă Împărăţia nu avea margini zidite, nici grădina nu avea gard! Şi, totuşi, nimeni nu avea curaj să dea iama în grădina cu măr, în mărul cu mere!... Nici măcar împărăteasa Împăratului!... Nici chiar hoţii profesionişti dintr-alte şi alte împărăţii nu aveau curaj să-şi ostoiască pofta de mere!... Nici măcar Împăratul acestei Împărăţii nu întindea mâna în crengile doldora de mere!... Şi, ca atare, administraţia Împărăţiei nu plătea nici un paznic de măr, nu hrănea nici câine de paznic de măr!... Mărul făcea şi păsări, dar cine a mai văzut sticleţi mâncând mere?!... Acestea, păsările, erau lăsate în pace, se hrăneau cu gâzele abundente din jur, pentru că toată grădina era plină cu flori de câmp, cu puzderie de ierburi şi buruieni, cu sumedenie de animale de tot felul, însă blânde şi delicate! Nici măcar Şarpele nu (se) şerpuia spre ramurile încărcate! Adicătelea, altfel spus, mărul era MĂR INTERZIS, iar vestea asta se dusese până în lumea fără oameni şi fără conţinut! Punct!
Eu şi Ea, amândoi cu ghetele pe dos şi tulburaţi de Visare, umblăm cu cercurile pe Drumul Ciorii, ne uităm în Zarea cu Măr, înghiţim în sec, stăm ochi în ochi, hotărâm, cotim la stânga, adică la dreapta... (tentaţia primei Muşcături nu are puncte cardinale, nu?)... ajungem sub Pom, zvârlim privirile-n Sus... culegem un Măr... Ea muşcă prima... muşc şi Eu... apoi, Eu muşc primul... muşcă şi Ea... şi Ea, şi Eu... şarpele bate din palme... păsările se bucură pe margini de cuiburi cu pui şi ouă... şi ciripesc pentru prima dată Aria Iubirii într-aiastă Împărăţie cu diacritice, fără interdicţii şi fără cusur! Apoi, Împărăţia s-a umplut de Copii!... Şi vă rog să alegeţi dumneavoastră silaba pe care vreţi să puneţi accent când rostiţi Ultimul Cuvânt!
