Căutarea Continuă (II)

Scris de Ion Zimbru

Marți, 26 Iunie 2018 00:00

Da, exact aşa mi-a şoptit epitropul Bisericii „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”, nea Ion Emil Batog: „Am depistat-o în Cimitirul Sfântul Lazăr! Era prezentă la mai multe morminte, pe rând ori deodată! Arată foarte bine, dar pe mine nu mă atrage deloc, mie nu-mi place! E prea tânără pentru Structura mea! Şi, chiar de aş accepta-o, n-am timp şi vreme de pierdut cu delicateţea sa! Şi nici nu cred că o merit! Şi nici ea nu cred că mă merită! Suntem incompatibili! Deocamdată! Ei bine, dacă nu mai ai Răbdare, dacă vrei neapărat s-o vezi şi s-o auzi şi s-o atingi şi să-i simţi adierea, du-te în Cimitir şi te convinge şi te dumireşte! Era aproape seară când am descoperit-o eu! Însă eu cred că o poţi găsi la orice oră din ziuă şi din noapte! Chiar mă mir că nu ai dat peste ea până acum, fiindcă ştiu că mergi destul de des prin Dormitoarele astea Universale, prin Locurile astea de Parcare, prin aceste singure Spaţii cu Oameni de Neînlocuit!”...Sigur că da! Ca să-mi fac „damblaua” de cincizeci şi unu de ani, ca să văd cum reacţionez/reacţionează la Prima Întâlnire, alaltăieri, duminică, după Denie, namiază, mă reped la „Sântul Lazăr”, un Cimitir „ospitalier”, un mare „iubitor” de Vii şi de Morţi deopotrivă! La poartă, adică sub acest Arc de Triumf al Deşertăciunii celor care Intră, dar şi al celor care Ies, clopotarul îmi face din ochi şi mă întreabă zâmbindu-mi serios dacă vreau să-mi dea un dig-dang preventiv! Îi răspund că aprob intenţia sa, iar acesta bate de trei ori, ca la mormântare, în aplauzele celor gură-cască din fieful zilnic al cestui decor sepulcral! Bineînţeles, îi strecor în palmă gheşeftul cel de rigoare, mă salută cum o face de fiecare dată când încă mai am Timp să Intru şi să Ies în/din cest DEPOZIT CU MEMORII GOALE...şi-mi promite că va să-mi tragă clopotul şi când voi Muri de Tot, nu numai aşa, când Mor în fiecare Clipă, însă el Nu Înţelege Nimic!...Da, rămâne cum am stabilit, dacă putem să credem în cuvântul de Onoare al unui Clopotar şi al unui potenţial Client Fără Scăpare! Rămâne cum am stabilit în speranţa că, măcar în Cimitir, Cuvintele sunt Stabile, nu se „întorc”, nu se „calcă”, nu sunt vorbe „goale”!...Sigur că da! Arunc prima ocheadă, însă nu văd Ceea ce Caut de atâta amar de TIMP şi VREME!...Iacătă, un Alai de Ultimul Drum iese din Cimitir! Iacătă, un alt Alai de Ultimul Drum intră în Cimitir! Câtă cernire! Câtă grabă în ambele Sensuri/Direcţii! Şi cât fals! Aproape că am uitat pentru ce am venit în acest LOC UMPLUT CU ATÂTEA ŞI ATÂTEA VIEŢI!...(Stai puţin!)