Vezi şi auzi cum se dilată
secunda-ntr-astă Viaţă scurtă,
iar Moartea stă-n Dispreţul Lumii
şi-ar vrea să se îmbete turtă?
Să se îmbete şi să-(şi) uite
rolul şi rostu-n Tot şi-n Toate,
iar noi să-i dăm din Clipa Noastră
oleacă de Eternitate?
Acum să gâtlănim, nu Mâine –
mâine, aici, va fi Târziul,
să-(mi) ia, să-(ţi) ia...întâia Vamă
din cât ne mai ajunge Viul!
Acum, monşer – nu-ntr-altă Dată,
căci altă Dată nu există –
hai să ne dea tanti Zoica
şi ochi, şi lacrimi, şi batistă!
