Căutarea Continuă (V)

Evaluaţi acest articol
(1 Vot)
Fii primul care postează comentarii!

Sigur că da! Domnul Spectru îmi spune că se numeşte Costică Iubire! Şi-mi mai spune că-i tare bucuros de întâlnirea cu mine! Mergem în pas andante pentru ca să-mi arate unde-şi „trăieşte” moartea!...Şi, cam după vro zece morminte către partea de Nord a Cimitirului de Sud, deschide un cavou înclinat de intemperii şi de nepăsare! Fiindcă, zice Costică Iubire, nevastă-sa nu a trecut Niciodată să-şi aştearnă sufletul la rădăcina crucii, să aprindă o lumânare, să aşeze o garoafă pe lespede, să verse măcar o lacrimă falsă! Şi cică s-a recăsătorit după patruzeci de zile de la „moartea” lui!...Sigur că da! Îl cred! Mai ales că scotoceşte-ntr-un fel de firidă şi scoate-un caiet pe care-i scris cu grijă: ÎNSEMNĂRI DIN TIMPUL MORŢII! Şi începe să-(mi) cetească un text năucitor prin profunzime şi stil! „Suntem...în memoria plitei.../ şi cred că aveţi, fiecare,/ acasă, afară, n-alt unde,/ o plită lăsată-n Uitare,/ lăsată-n rugină şi-n colburi,/ crăpată în timp şi în vreme – / o plită mai caldă, mai rece.../ şi gata oricând să ne cheme,/ şi gata oricând să adune/...(în para-i cumplită ori calmă).../ toţi paşii plecărilor noastre/ în lume, în sfadă şi-n valmă,/ în raiuri, în fulgi, în mătăsuri,/ în bine şi-n rău şi-ntr-o doară,/ cu tot dinadinsul, aproape,/ departe, în târg şi la moară,/ la groapă, la şcoală, pe dealuri,/ pe vale, pe râpă, la joacă,/ la plâns şi la râs, la-ntâmplare.../ la Viaţă şi Moarte întreagă,/ aşa, chiar acum, cu sfială,/ să mergem în Taina aceea,/ în ochi, fiecare, cu grijă,/ cu tot ce mai poate Scânteia/ pe-trecerii printre atâtea/ himere, izbânzi şi dezastre –/ acolo ni-i dulce-amarul:/ în PLITA MEMORIEI noastre!//
Suntem...în memoria plitei.../ şi...cred...că...vă-aduceţi aminte.../ de laptele fiert, dimineaţa,/ de turtele multe şi sfinte.../ de alte şi alte şi alte/ râvniri ale Foamei, de alte/ zvâcniri ale frigului zdravăn/ în jurul secundelor calde/ şi ochii sclipind liniştire/ cu flăcări, prin rugă ştiută/ aşa: de la Unul la Altul,/ cu IARTĂ-MĂ, DOAMNE, AJUTĂ.../ de nopţile negre şi albe,/ când Ultimul nostru Tăciune/ trăgea să se stingă.../ şi parcă părea că s-aude cum spune:/ e-atâta LUMINĂ-N ICOANE.../ vă-ntârzie pacea în case,/ vă şterge păcatul din suflet,/ vă cheamă la visuri frumoase,/ vă ţine cu gândul la Mine,/ la Sobă, la Veşnica Plită/ pe care stă Viaţa de-scrisă,/ pe care stă Moartea citită!// Aşa s-ascultăm printre lacrimi,/ himere, izbânzi şi dezastre:/ eu sunt o IDEE uitată/...sunt PLITA MEMORIEI voastre!”//...(Stai să vezi!)

Citit 423 ori Ultima modificare Joi, 28 Iunie 2018 23:07

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.