Zic: iată un fluture negru pe o volbură albă! -
iar tu râzi frumos şi-mi spui încet, foarte încet:
nu, nu, nu, nu... e un mire pe marginea unei mirese,
e un poem la începutul unui caiet!
Zic: iată un fluture alb pe o volbură neagră! -
iar tu râzi frumos şi-mi spui încet, foarte încet:
nu, nu, nu, nu... e o mireasă pe marginea unui mire,
e o cerneală la începutul unui sonet!
Zic: nu se poate, nu se poate... nu eşti atentă! -
iar tu plângi frumos şi-mi spui încet, foarte încet:
nu, nu, nu, nu... se poate, se poate...
uită-te la mine şi la tine... şi te rog să fii mai atent!
Sigur că da!... Sigur că da! -
zice volbura din ce în ce mai albă, mai mireasă...
zice fluturele din ce în ce mai negru, mai mire -
şi încep să se ia de mână...şi încep să plece acasă!
