1.
Regina vioară se suie pe umăr,/ cuminte şi plină cu-atâtea tăceri/ – arcuşul se duce deseară, s-o cânte/ de rău şi de bine, de azi şi de ieri!//...Porneşte, începe, alunecă-n sine,/ adună şi scade şi scurmă n-adânc.../ şi tulbură suflete moarte regina/ frumos înclinată spre umărul stâng!// Trecutul s-aude pe deal şi pe vale/ cum vine, şi vine, şi dă în prezent.../ şi vorbe curate şi braţe întinse/ îl cheamă n-ogradă şi vrea repetent!// Îl cheamă pe prispă, îl cheamă în casă,/ pe unde a fost când a fost la-nceput,/ pe unde a stat şi-a trăit laolaltă/ cu tot, cu nimic...şi-a trecut, a trecut!// Şi vine pianul...(aşa, deodată,/ mai tânăr, mai harnic, mai bun de cântat).../ sărută regina şi scoate din clape/ cel tremur de mult, sacrosanct şi uitat!//...Se surpă diezii, bemolii, becarii.../ şi parcă se nalţă, lunateci, pe rând.../ Regina coboară, s-aşează-n cutie,/ cu tot cu arcuş, ca-n trecut, ca-n mormânt!//
2.
Degete lungi/ smulg rădăcina Tăcerii,/ nasc şi renasc/ păsări ascunse în clape,/ zboruri încep,/ despovărate de Taine,/ Marele Nins/ unic şi-atât de Aproape!// Dinspre amurg,/ fluturi de lampă adie!/ Umblă-n armuri,/ vocile nopţilor albe!/ Înger sărac,/ tras pe sub roţi de hârtie,/ miri Univers/ blând arcuit în garoafe!// Praf pe oglinzi/ lasă paingii să treacă/ vremuri în unghi,/ triste târziuri în pânze!/ Zodii s-aprind,/ Luna coboară în barcă!/ Scrii adiind/ tremurul mâinilor ninse!// Cad pe genunchi/ razele lunii de miere!/ Cerului cer/ mâinile încă ninsoare!/ Curge colind,/ trec niagare de sănii!/ Ochii vâslesc/ sânii Frumoasei Carrare!//
3.
Se face că sunt Acolo, unde-i Aici pentru cei care m-au aşteptat toată Viaţa! Şi se mai face că toţi mă întreabă de ce n-am rămas Acolo, unde-i Aici pentru cei care nu m-au aşteptat niciodată! Şi se face că Acolo/Aici sunt: cărare pentru fluturi, cărare pentru furnici, sub Salcâmul pe care-l iubeai, plin cu tot felul de păsări ne/muritoare şi ne/cântătoare! Se face că mângâi gâtul Vioarei şi porneşti Simfonia Dezamăgirii, Preludiul Apropierii şi Înălţarea Florilor de Salcâm! Se face că se aude cum bate Vântul la uşă, să te întrebe dacă am ajuns, dacă mai au răbdare greierii, dacă vrei să mă aştepte şi el...şi să bată din Fire când mă vede că ajung, biruitor şi fără întoarcere, unde se face că sunt Acolo, cu tine, în Visul acesta, Aici!
