Mă numesc şofer pe autobuz. Nu pe autobuz, deasupra, ci la volan. Sunt meseriaş, adică, pe un autobuz de transport în comun. Autobuzul pe care sunt şofer e de mâna a doua. Îl conduc încet, repede, legal, aiurea, corect, respectuos... după cum vor muşchii mei bicepşi şi tricepşi brahiali, dar şi cei de mai sus, adică muşchiuleţii cerebrali. Aşadar, sunt cu dumnealui pe stradă, sâmbătă, 14 Cuptor, antemeridian. Pilotez pe un traseu paralel cu altele şi sunt sprinten şi vesel ca un "greieraş mentolat", vorba poetului Simon Ajarescu. Am chef nebun de treabă, dar am călători cam puţini. Sigur că da! uite ce frumos şi elegant cobor eu cu prietenul meu de tablă, pe Brăilei, la vale, pe lângă minunatele bănci ale jefuitorilor de partid şi de stat! şi uite cât de silenţios mă apropii eu de Potcoava de Aur! şi uite cât de frumos trece dimineaţa în aer şi în apă şi în foc şi pe pământ! şi uite că-n staţia asta-i numai un hodorog! ce naiba o fi căutând aşa devreme aici, nu ştiu! şi, dacă nu ştiu, ce? dar ia să mă joc eu puţin cu dumnealui! opresc autobuzul mai încolo de poziţia lui, cu farurile puse-n panourile de avertizare cum că Primăria lucrează de umple pământul de gropi şi de draci! aşa-i trebuie hodorogului! să alerge după mine şi să nu mai încurce tinereţea şi iureşul pe drumuri, cum zice şi un tânăr scriitor foarte deştept despre bătrâni!... Aha, uite-l cum fuge după mine, mai ales că nu-i deschid nici uşa din spate! despre aia din faţă nu mai zic, ştiţi cu toţii că nu se poate deschide decât în condiţii speciale, mai ales când îmi face semn un prieten, o cunoştinţă, o damă...!... Aha, ia uite-l pe hodorog cum abia îşi trage sufletul şi cum mormăie ceva pe adresa mea, cred! mă doare-n pălărie, na!... şi, dacă mormăie, ce? mi-am făcut numărul? mi l-am făcut, na!... Dar, oare ce se întâmplă? văd că prăpăditul se apropie de mine, şi nu cred că vine să mă felicite, după cum arată la moacă!... Sigur că da! se apropie şi mă întreabă de ce nu i-am deschis uşa din spate la Potcoava de Aur! o dau cotită, frec volanul şi-i spun că "butonul ăsta", că "erai singur în staţie" că "n-a vrut să se deschidă", că...!
Alo, şefule de supra/numiţi şoferi ca mine pe autobuzele statului, mă auzi? cum se face că (în celelalte staţii) uşa a vrut să se deschidă? citeşte şi matale ce articol am sugerat/comandat la ziar! şi vino şi ia-mă şi dă-mă de pământ! sau de asfalt, să mă simt mai bine! şi, vorba lui Caragiale, te rog frumos, poate mă cobori jos de pe autobuz şi mă trimiţi să gonesc muştele din gară, că cică s-au făcut multe şi mari în anul curent!... Nu?
