Război total cu doamna Apatia Lehamite (III)

Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

Sigur că da! Madam Sâcâială mi-ntinde palma, dar eu nu sărut mâni în public! Nu-i nici igienic şi nici politicos! Femeia se însemnează instantaneu, face o grimasă corespunzătoare, mă vâră-n terenul Neutru, la umbra unui monument funerar enorm şi-mi porunceşte scurt: „Citeşte-mi o poezie lacrimogenă, dacă vrei să te iert!”...Mă conformez şi-i cetesc încet „Un bilet de Tren şi o Carte de Rugăciuni”!

Demult...acum, acolo, în grădină,/ atent la Tot, atent şi la Nimic,

văz duhul mamei şi văz duhul tatei,/ îngenunchez cu sufletul şi zic:

văzduhul mamei şi văzduhul tatei/...(două altare vii într-un altar)...

leagănă psalmi cu aripi şi adună/ de scris şi de citit, să am habar,

să mă întorc, mai deseori, acasă,/ cu tot ce am, cu tot ce n-am avut,

cu ochii mari de dor şi admirare,/ cu trenul care (încă) n-a trecut!

Ei mi-au luat bilet pe toată viaţa,/ loc rezervat la geam, clasa întâi,

să-i văd pe deal, cu sapa şi lopata,/ cum desenează ultimul „rămâi”,

cum desenează pâine pe zăpodii.../ cum sprijină biserica din sat,

să nu se sfarme ziduri şi credinţă,/ şi sfinţii să nu cadă în păcat...

şi cum se duc încet (pe) la morminte,/ să ştie dacă, unde, ce şi cum

s-a petrecut şi (încă) se petrece/ cu mort şi praf şi pulbere şi scrum!

Acum...demult, acolo, în ogradă,/ îngenunchez cu sufletul şi zic:

daţi-mi iertare, daţi-mi şi osândă…/ îmi pare mică raza la covrig...

şi aria iubirii mi se pare/ puţină, tristă, searbădă, prea-n scurt

ca să mai cer lumină de la orbul/ alienat şi strigător la surd...

şi aria tăcerii se destramă.../ pun Totu-n carte şi pun cartea-n plic...

mă dor genunchii, mă apasă cerul,/ mă pregătesc de marele Nimic!

Acolo...în ogradă şi-n grădină/ cu Tot şi cu Nimic, demult...acum,

icoana mamei şi icoana tatei/ stau singure, la margine de drum:

o mamă purtătoare de iubire/ şi-un tată purtător de biruinţi...

opinci, casâncă, bertă şi pestelcă,/ trudă şi lacrimi fără de arginţi...

aceasta-i bătătura părintească:/ lutul din ce-i şi lutul din ce-a fost

biletul meu înspre copilărie.../ în rest: pe dinafară, pe de rost...!...

Un dus-întors, o arie înaltă:/ punct zero (a)sfinţit de buni, ne-buni...

acesta-i locul meu de închinare,/ aceasta-i cartea mea de rugăciuni!

(Stai să vezi!)

Citit 686 ori Ultima modificare Luni, 03 Septembrie 2018 17:39

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.