Evaluaţi acest articol
(2 voturi)
Fii primul care postează comentarii!

Da, sigur că da, n-am putut să mai umblu/ cu Eu(l) astfel... şi-am chitit să-l arunc,
să-l uit în de-a pururi căci numai năcazuri/ mi-a fost să primesc pentru Cauza lui -
[de pildă, odată, mergeam o Cărare,/ să caut un Drum cât mai Strâmb, cât mai Lung
spre Gara aceasta, spre trenul Sosirii,/ iar cest Individ - numitor de persoană,
şi mândru, şi cinic, şi strict, şi stăpân/ - (un fel de golan fără şcoală, tehui) -
începe să-mi spună: "băi, stai o secundă,/ stai două secunde, stai trei, stai o mie...
şi nu te grăbi... ştii măcar unde duce/ Cărarea!?... şi ştii că nu are Nirvană
la Capătul cel dinspre Drumul pe care/ îl cauţi şi-l crezi că nu merge-n Pustie!?...
şi află acum - îţi spun Eu - mai Departe/ de Capătul drumului cest Jinduit
soseşte un Tren al Neantului!?... haide,/ fă Cale întoarsă spre satul cu Schit!”]

Şi n-am ascultat, l-am zvârlit tocmai unde/ nu va să-l găsească vreun altul ca mine,
şi chiar l-am uitat - fie-i Ţărna uşoară! - / şi chiar şi Acolo să-i fie Ruşine,
şi chiar şi Acolo, sub Sol, să-(şi) regrete/ cumplita şi ultima lui Îndrăzneală
de-a(mi) cere să fiu Împotriva Luminii,/ să fug din Simţirea mea Transcendentală!

Îl văd şi-l aud, cred că-i Ultimul... dacă/ e Ultimul tren, este-al meu - de Plecare
spre-atunci, Înainte de-a şti ce se-ntâmplă/ cu tot ce nu ştiu că va fi-(n) Contra/Stare
cu tot ce voi şti în Secunda de După/ (Re)Facerea Lumii prin Sufletul meu
trimis pe Pământ printr-un Sân şi-o Iubire/ de Mamă, trimis Demâncare la Moarte,
trimis al Candorii şi-al celui mai Straşnic/ şi Simplu şi Unic şi Pur Corifeu,
trimis pentru-a crede că-s Pâine şi Sare/ pe Sfânta Tipsie cu Apă, că-s Carte
pe care-or ceti-o (în Cor) toţi Flămânzii/ şi toţi Însetaţii de Vis şi Lumină -
da, sigur că da, este-al meu, de Plecare.../ să vină, să vină, să vină, să vină!

Nu, sigur că nu, n-are cum să nu vină,/ ori cum să-ntârzie, ori să se răstoarne -
m-aş crede-un Uitat, un rămas de Căruţă,/ un fel de Paing răstignit pe Lucarne,
în propria-i Pânză, în propria-i Fală,/ în propria-i si(n)gură Perfecţiune...
un Paria printre Arhangheli m-aş crede,/ un biet Descăzut condamnat să Adune
Nimicul cu Totul când Echivalenţa/ li-i Mamă şi Tată şi Proprietară -
da, sigur că da, mă apropii de Şansă.../ da, sigur că da, mă apropii de Gară!

Citit 327 ori Ultima modificare Luni, 03 Decembrie 2018 17:47

Lasă un comentariu

Utilizatorul este singurul responsabil de conţinutul mesajelor pe care le postează şi îşi asumă toate consecinţele.

ATENTIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conţin cuvinte obscene, anunţuri publicitare, atacuri la persoană, trivialităţi, jigniri, ameninţări şi cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislaţia în vigoare, iar autorul comentariului îsi asuma eventualele daune, în cazul unor actiuni legale împotriva celor publicate.

Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidenţialitate conform regulamentului GDPR (General Data Protection Regulation) şi cu Termeni si condițiile de utilizare ale site-ului www.viata-libera.ro