Strict Autentic (VI)

Evaluaţi acest articol
(3 voturi)

Sigur că da! Renunţ (şi în staţia de la CEC) să aştept şi să iau autobuzul! Cum să mă sui şi să înghit acelaşi aer cu ăştia, care-şi aruncă scuipatul şi mucii la întâmplare, care mânjesc teii (şi aşa schilodiţi de marii experţi ai Primăriei) şi murdăresc atmosfera cu prezenţa lor departe de igienă, dar şi cu educaţia lor frugală, cum zice filozoful Andrei Pleşu când se referă la plagiatorul Victoriei împotriva noastră? Consider şi cred că-i mai bine s-o fac pe infanteristul/ pedestraşul şi să nu-i mai văd pe-alde trăncăneală şi pe-alde hăhăială şi pe-alde şcolarii care, cică, învaţă de se ruinează şi se scufundă Tirighina! Sigur că da! Nu?

Merg pe jos, deşi, la tot pasul, posibilitatea (de a nu vedea pe unul ori pe una manifestându-şi nesimţirea) este nulă. Trec prin faţa clădirii Poliţiei Judeţene. O baragladină stă pe micul şi prăpăditul spaţiu verde, fumează şi proiectează salivă printre dinţi. Şi râde-n hohote când îi atrag atenţia şi-i spun că-l dispreţuiesc pentru faptele sale. Şi, nici măcar aici, în buricul ordinii publice, nu-l vede nimeni. Mi se face silă/lehamite să mă tot bag unde nu-mi fierb moaştele (cum zic prietenii mei) şi să risc să iau laba la ochi, cum mi-au promis mulţi maimuţoi balaoacheşi ai Noului Oraş! Nu? Sigur că da!

Ajung în staţia de autobuz, unde huruie un grup de magazine şi chiţimii de mâncare rapidă, printre care şi covrigăria pe care citesc Luca. Foarte bine, chiar îmi cumpăr un covrig, chiar m-a luat foamea de atâta şi atâta civilizaţie. Când vreau să muşc din rotund, privirea mi se duce pe carcasa indescriptibilă a unui individ sprijinit de peretele patiseriei. Şi ce credeţi că face? Se scarpină. Se scarpină până la sânge, până la os. Se scarpină şi nu-i pasă de ochii mei, de vorbele mele imposibil de stăpânit. Se scarpină "la" şi "în". Mormăie şi bodogăneşte pe adresa mea. Bolboroseşte numai şi numai vorbe din alea contondente. Şi nimeni, absolut nimeni, nu zice nimic, nu se solidarizează în/cu opinia mea. Unul, pe care-l cunosc din copilărie, e nimerit chiar lângă mine, dar îmi spune că nu vede nimic şi nu-l deranjează acest spectacol rânced, scârbos, mizerabil, ticălos! Nu? Sigur că nu!

Renunţ la orice mijloc de transport, închid ochii şi plec tot pe jos. Mai am oleacă până-n Frunzei. Şi mă tot gândesc în urmă cu 49 de ani, când am umblat tot oraşul... iar acum totu-i la vedere! Ce prost am fost! Nu?

Citit 648 ori Ultima modificare Duminică, 27 Ianuarie 2019 18:15

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.