Barabuşcă şi... aproape Somn de Veci (I)

Evaluaţi acest articol
(2 voturi)

Îmi plac foarte mult cartofii. Cartofi pai, nu alt fel. Cred că, de când am ieşit în lume, am ronţăit/înfulecat cel puţin 7,62 ha cu barabule. Dacă n-am ulei să-i prăjesc, îmi plac şi copţi în cuptor ori în spuză. Din fericire pentru mine şi cei ca mine, încă se fac şi se găsesc (din abundenţă) ceste solanacee albe ori roz, lunguieţe sau rotunde, după cum vor masticatorii şi poftele fiecărui fan/barabuşcă nesătul şi contemporan. Chiar am propus autorităţilor durarea unui monument al cartofului ne/cunoscut în fiecare loc viran din fiecare cartier. Fiindcă este imposibil să nu vezi şi să nu (te) întâlneşti în fiecare oră cu cineva ne/cunoscut bălăngănind punga/sacoşa cu bulughine. Chiar am scris foarte multe ode pe seama cestor tuberculi in/vestiţi, care îndoaie tarabele şi sunt mereu pe locul întâi şi medaliaţi cu aur pe piaţa mondială a foamei. Şi nu numai eu am scris. Au scris până şi cei care nu gustau regimul comunist al cartofilor (sau regimul cartofilor comunişti)... Poetul Ioanid Romanescu, "trandafirul sălbatic" al literaturii române: "Căci şi cartofii sunt gustoşi/ când ai femeie şi nu vânt"!... Sau Barbu Fundoianu, ieşean ucis în lagărul de exterminare de la Auschwitz, în 2 Octombrie 1944: "Boii urâţi şi teferi s-au limpezit în şes,/ şi au ţipat cocoşii târziu şi fără sens./ Ileana, care doarme cu porcii în tărâţe,/ s-a pus să-i mulgă vacii lapte stelar din ţâţe,/ pământului să-i smulgă răcoare de cartof./ Toamna bacoviană geme-n ferestre: of!"... Nu?... Ce mai tura-vura, cartofii sunt indispensabili ca izmenele în vreme de iarnă şi ca lăutarii în vreme de nuntă. Nu se poate fără prezenţa lor legendară la toate masele şi mesele brute şi nete. Fără cartofi, fără această plantă erbacee foarte bună şi pentru om, şi pentru vaci, şi pentru porci, naţiunea-i pierdută, nu poate rezista asaltului pe care doamna Foamete îl dezlănţuie zilnic pe mărgica de lut. Vorba altui poet mort după solanum tuberasum: "Ţăranul trăieşte cu foi de trifoi,/ îl strânge şurubul, pantoful.../ şi merge-nainte, cu faţa-napoi.../ Ce mare şi bun e cartoful!"... Nu?... Ori, cum scrie şi cum recită un alt poet aproape înnebunit după picioică: "Şi tu beai rachiu cu cana,/ iar eu beam cu mitocana.../ Tu mâncai ai cu desaga,/ eu mâncam cartofi cu vaca!"... Nu?... Sigur că da!

Ehei!... De-a lungul şi de-a latul timpului s-au petrecut multe întâmplări hazlii, dramatice, tragice, ciudate, paranormale din cauza (ori mulţumită) absolut necesarului nostru cartof!... (Stai să vezi!)

Citit 632 ori Ultima modificare Marți, 26 Februarie 2019 19:09

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.