Cică nu-i bine să mori în vreme de iarnă, că-i tare greu şi pentru mort şi pentru cei care-l au. Acu', o fi el (mortul) ţeapăn, că de aia-i mort, da' să mergi ţeapăn de frig după el, nu-i aşa de simplu, nu-i la basca oricui. Da' cică nu-i bine nici în vreme de primăvară să mori, că muncile dau năvală, nu te aşteaptă să te ocupi de mortăciuni şi abia apoi să ari, să cultivi, să tai via, să aia, să ailaltă. Oare-i bine să mori când e vară? Cică nici aşa nu-i bine. Că numai de mort nu-ţi arde când îţi bate vacanţa la poartă, când ţi se topeşte atomu-n moleculă, când dai un regat pentr-o umbră...când, cum zice poetul igrasiei şi al tristeţii provinciale, George Bacovia, în "Cuptor": Sunt câţiva morţi în oraş, iubito,/ Chiar pentru asta am venit să-ţi spun;/ Pe catafalc, de căldură-n oraş,/ Încet, cadavrele se descompun.// Cei vii se mişcă şi ei descompuşi,/ Cu lutul de căldură asudat;/ E miros de cadavre, iubito,/ Şi, azi, chiar şi sânul tău e mai lăsat.// Toarnă pe covoare parfume tari/ Adu roze pe tine să le pun;/ Sunt câţiva morţi în oraş, iubito,/ Şi-ncet cadavrele se descompun".//...Nu?...Sigur că da! Nu-i aşa că nu-i bine să mori în timp de vară?...Oare-i mai bine să mori în timpul toamnei? Cică nici aşa nu-i bine. Fiindcă ai de cules tot ce-ai cultivat în primăvară, când n-aveai nici un mort pe masă. Fiindcă încep şcolile şi trebuie să te ocupi cu cărţile şi caietele copiilor. Fiindcă se apropie bruma şi trebuie să umpli cămara. Dar, mai ales, trebuie să aduni strugurii, să organizezi butoaiele şi cazanul de rachiu. Fiindcă, vai de mine, dacă băutură nu e, nimic nu are farmec...nici măcar un amărât de cadavru omenesc pe năsălie! Nu?...Şi, totuşi, oare când e (mai) bine să mori? Oare-i mai bine să fie (şi) moartea programată/computerizată? Sau e mai bine să nu mori deloc?
Uite, a murit mama, Florica lui Verdeaţă din Băleni! Uite, e primăvară pe sfârşite şi vară pe începute! E vreme de prăşit păpuşoi! O fi, nu zic nu, da' trebuie să îngropăm moarta, nu?...Preotul stabileşte parastasul pentru ora 5! Dimineaţă! Cam prea dimineaţă, nu?...Comându-i adus din Galaţi...şi nu-i subţirel, nu-i nimica toată! Şi cum să ratezi aşa pomenire!? Şi, iată, unul după altul, sătenii vin la pomană! Mulţi săteni! Vin, îşi pun pălăriile şi şepcile-n garduri, în prepeleac, în copaci...îşi sprijină sapele şi traistele pe unde nimereşte fiecare...se crucesc simetric, regulamentar...şi se apucă de pomană! Apoi, cu bogdaproste-n grai şi coliva-n pumni, îşi iau catrafusele şi pleacă-n pământuri, la trudă! Că nu-i vreme de pierdut cu morţii! Nu?
