Mai cerem câte una mică "pe ierbar", mai ciocnim o dată... şi Neculai îşi aminteşte salcâmul de peste drum, salcâmul acela uscat, uriaş, în crengile căruia veneau şi se aşezau şi discutau şi dormeau şi se trezeau milioane şi milioane de ciori. Îşi aminteşte episodul acela tragicomic, din iarna când salcâmul celebru nu era tăiat... când a fost ocupat de-un desant nimicitor de ciori contemporane cu Gheorghe Basta (cică)... şi, din cauza celui mai frumos ger de pe strada Frunzei, începeau să cadă una câte una, două câte două, spărgându-se ca-ntr-un ritual, poc-poc... văzduhul luminându-se şi mulţumindu-i Providenţei că se mai răresc ciorile astea des/făcătoare de minuni. Şi ce cârâială pe capul celor încă valide! Şi ce mamă de scandal în coroana salcâmului uscat din cauza lor, a ciorilor care nu se mai satură de umblat aiurea, încolo şi încoace, fără cap-compas... (aparent!)... fără să dea socoteală, fără să participe la întreprinderea obştească, fără să renunţe la venitul minim garantat electoral!...
Ciocnim micile noastre pahare cu elixir pentru zei... şi tare ne mai pare rău că stăpânul salcâmului a tăiat salcâmul... şi n-au unde mai înnopta şi unde mai croncăni şi de unde să mai cadă cioroaicele astea nesimţite şi cioroii ăştia fără caracter! Bibicul mecanic Neculai zice că stăpânul salcâmului a făcut o mare greşeală când a exterminat doborâtorul/spărgătorul de ciori, în urmă cu doi ani. Dacă nu-l tăia, văzduhul oraşului ar fi fost mult mai curat, mult mai senin. Însă, privind retrospectiv, actual şi perspectiv, chiar se poate vedea cum ciorile se înmulţesc vehement, rapid, inexorabil, fără ruşine şi fără control... chiar se poate constata că vor fi majoritare, că va creşte alarmant numărul/cantitatea de ciori pe cap de pasăre/locuitor... că privighetorile şi cintezele şi mierlele şi pupezele şi cucii riscă să dispară din dimensiunile piramidei trofice... că oamenii riscă să nu mai audă decât zgomotul execrabil produs şi desfăşurat de ceste negrese inutile!
Iată, dinspre Moscova, parcă trimise special de tovarăşul spelb Vladimir, se apropie două escadrile de ciori! Parcă-s nişte MIG(uri) negre, hotărâte să ne facă de petrecanie toţi salcâmii rămaşi de la Marin Preda... şi de la (deja) din ce în ce mai puţinii noştri ţărani moromeţi! Escadrilele funerare ruseşti zboară razant şi mestecă aerul îmbâcsit de escadrilele similare (şi) fugărite de musiu Macron! Au întâlnire aici, lângă tuciuriul CSG, căruia i se zbate coliva-n piept! Neculai mai trece încă două mici la "ierbar"... şi începe!... (Stai să vezi!)
