Sigur că da! Satira a III-a! A lui Mihai Eminescu! Domnul Mihai Eminescu! El a zis „mama ei de nemernicie românească!” El a zis „tu-i neamul nevoii!”...El a scris „zdrobiţi orânduiala cea crudă şi nedreaptă!”...El mi-a stabilit că „ai noştri tineri”...Convivul meu, moş Mutelcă, începe să ne povestească! Uite-aşa!
Iacătă, sunt în autobuz! Care autobuz? Oricare!...Două proaste se holbează tare la ecranul unui telefon...şi hă! hă! hă!...şi ha! ha! ha!...Sunt scămoşate! Alături, doi zdrenţuiţi, cu sculele digitale în funcţiune, se dau mari şi tari, râgâie, îşi fac semne de frugală educaţiune!...Lor, acestor ipochimeni fără Cap Compas, am să le dedic un text pe măsură, pe care vă rog să-l vârâţi în comprehensiune!
„PĂMÂNTULE – sferă Divină,/ odor al Vroirii Celeste,/ grăunte al Vieţii şi-al Morţii,/ Martir (s)pus în Vers şi-n Poveste – / eşti Tot numai Sânge şi Lacrimi,/ iar zilele-ţi sunt numărate/ cu zâmbetul sadic al Urii,/ cu deştul întins a Sfidare/ şi-a veşnic Dispreţ pentru Rostul/ tău dat unor cefe Pătrate,/ zvârlit la cheremul Prostiei/ din lumea lui Care pe Care,/ din şleahta lui X şi-a lui Y – / vremelnici pe scoarţa ta, straşnici/ viteji ai umflării de Sine – / te rog să-nţelegi cu NU LAS NICI/ măcar o secundă SĂ TREACĂ/ – prin ce mi-a dat Mama, Atuncea,/ din Humă – aşa, la-ntâmplare,/ iar eu să-mi pierd Sensul şi Crucea!//...
PĂMÂNTULE, stai o Secundă.../ şi vino la mine, la Poartă.../ şi vino la mine-n Ogradă.../ şi vino la mine-n Grădină.../ şi vino la mine, în Casă/ – am pus două lemne să ardă/ în soba Făcută de Mama.../ şi-am pus de-o fiertură puţină.../ aşa, să ne-ajungă de-o Vorbă,/ de-un Plâns, de-un Oftat, de-o Tăcere,/ cât încă vrun domn Sarsailă/ nu-ncepe – sardonic – să zbiere,/ să-şi dea cu aramă pe faţă,/ să-ţi calce Tristeţea-n picioare,/ să-şi vâre Principiul şi Coada/ în ce mai încearcă să Zboare/ pe Lungul şi Latul şi Naltul/ tău încă Prielnic şi încă/ bun Loc de Vecie al celor/ CE NU VOR SĂ TREACĂ PE LÂNGĂ!”//...
Sigur că da!...Aprobăm pozitiv! Vasile şi Costică se comportă cu câte-un rând! Fiindcă – zice C. Prăpăd – „magistrul Mutelcă-i umplut cu surprize pentru toate adresele, nimeni n-are nici o şansă de scăpare din blagosloveniile sale...nimeni, dar absolut nimeni, nu se poate pune de-a doua cu observaţiile/rechizitoriile lui, nimeni nu poate să nu dea dreptate Universalelor Satire Eminesciene!”...(Stai să mai auzi!)
