Da, sigur că da! Foarte interesantă şi destul de înspăimântătoare Glosa/Glosarea lui moş Ion Mutelcă! Aşa-i! PĂMÂNTUL e pe ducă! Şi cine să-l salveze când Prostia conduce/comandă în toate Casele Albe, în toate Casele Verzi, Crem/line şi Roşii şi Negre şi Pătrate şi Rotunde? Cine să aibă Grijă de biata Planetă când se strivesc sub Talpă şi sub Aroganţă toate Normele de Bună Simţire?
Propun convivilor să mergem pe străzile insalubre ale muribundului Galaţi şi să vedem cu ce se ocupă mitocanii şi puii de mitocani! Iacătă, nu există nici un loc în care să nu vezi gunoaie/resturi aruncate la întâmplare, indiferent de Zonă sau Cartier sau Bloc! Nu mai zic de ziduri scrijelite, mâzgălite cu aşa-zisele Graffiti - „simboluri” ale declasării fizice şi morale! Nimerim chiar în plina desfăşurare a unui Miting din faţa Casei de Incultură a Sindicatelor! Tot felul de zbierători şi behăitori cu megafoane, cu trompete, îmbrăcaţi cât mai strident şi caraghios! Bineînţeles... circulaţie blocată, agenţi dând anapoda din mâini, din şuierătoare şi din persuasiune inutilă, politruci şi răspânditori de lozinci/laude mincinoase! Într-un cuvânt, vacarm organizat şi întreţinut pe bani publici... în timp ce Oraşul scârţâie, se surpă, se găureşte, se înclină, se îndoaie, simte cum i se zbate Coliva în Piept!... Costică Prăpăd scrutează Adunătura, scoate plaivazul şi notează pe-o coală dictando: „troglodiţi cu mintea-n traistă... ia luaţi nişte sictir!/ că vă face foarte bine de la gât în sus, vă rog!// - Voi sunteţi săraci cu duhul?... cum duhniţi a elixir/ dat pe gât lângă cisterna cu agheasmă, lângă foc/ mai încet, să nu se ardă fleica porcului bătrân,/ fleica mielului, şi fleica de măgar, de lup, de cal...!/ balele vă curg andante, mâncaţi orice animal,/ tot ce-are curaj în cale să vă stea! ce zeu păgân/ va băgat în tărtăcuţă sfatul că puteţi oricând/ să tăiaţi în carnea vie chiar a zmeului plăpând?/ să-i haliţi chiar şi ilenei zilele? să-i ciuguliţi/ sfintei vineri viitorul? feţi-frumoşilor sfrijiţi/ de atâta prea-gândire! sfintei miercuri să-i luaţi/ de pe sârmă visul, dorul şi ţârica de cârnaţi/ ce-o păstrează pentru zile mai duminici, mai aşa...?/ le-aţi mâncat mamelor voastre sufletele!... ştiţi ceva?/ nu sunteţi săraci cu duhul, marţafoi cu capul gol!/ sunteţi dependenţi de lene!... hai! sictir! sictir!... Parol!!!”...
(Stai aşa!)
