Costică Prăpăd stă cu mâinile în cruce, la piept! Vasile Cherpedin stă cu mâinile în cruce, la spate! Vor să articuleze măcar o glasnică, dar parcă Ceva le-a luat deprinderea de a vorbi! Eu îl rog pe moş Mutelcă să se comporte! Să continuie, dacă mai are, adicătelea! Fireşte, vechiul şi blândul şi deşteptul meu conviv nu aşteaptă să-i spun de două ori! Chiar porneşte să finalizeze răscolitoarea-i Glosă pe adresa PĂMÂNTULUI! Astfel auzim!
"TE SCRIU şi te-arăt fiecărui/ dat ŢIE...să-ţi poarte de Grijă,
iar nu să-ţi azvârle Otravă/ în Suflet şi-n Carne şi-n Oase,
iar nu să-ţi mânjească LUMINA,/ rânjind, cu privirea piezişă,
cu hohote puse în slujba/ Pornirilor Întunecoase,
iar nu să te strângă-n cheremul/ DEMENŢEI la rang de Stăpână –
cutremură-i, Sferă CELESTĂ,/ nici unul SĂ NU MAI RĂMÂNĂ!
TE SCRIU cu cerneală din Ochii/ lui Tata – urmaş al CREDINŢEI
şi OM care-a scris toată Viaţa/ „BĂTRÂNUL şi SAPA”...şi care-a
descris pe Ţărână – întruna – / Blândeţea şi Pâinea şi Sarea
şi Tot ce era Curăţie şi Dor/ în misterul FIINŢEI –
aşa, cu Gândire la Cerul/ de unde vin Bune şi Rele,
să-nveţe Oricine ce este,/ ce face Uşorul şi Greul
cu Literă Mică şi Mare.../ şi nimeni să NU te înşele,
să NU (se) ÎMPIEDICE APA/ în care A PLÂNS DUMNEZEUL!!!
PĂMÂNTULE, uită-te bine:/ doar PASĂREA are PĂSARE
de tine, doar EA te DESCÂNTĂ/ Oricând şi Oricum şi Oriunde,
dar NU te îndeamnă s-aplauzi,/ NU cere nimic, NU suspină
şi NU se aspreşte la Nimeni/ chiar dacă-i bolnavă şi moare –
şi dac-o întrebi DE CE cântă ,/ EA numai prin CÂNTEC răspunde,
petrece Grădina-n OGRADĂ,/ petrece Ograda-n GRĂDINĂ!
PĂMÂNTULE – sferă DIVINĂ, odor al Vroirii Celeste,
grăunte al Vieţii şi-al Morţii,/ Martir (s)pus în Vers şi-n Poveste –
rostesc pentru Zilele tale,/ declar fără nici o Tăgadă:
aceasta mi-i Scumpa Treime:/ CANDOAREA şi SENSUL şi CRUCEA!"...
Sigur că da! Are dreptate acest Ion iubitor şi ştiutor de Mihai Eminescu! Şi, ca să nu se risipească Vraja, Costică şi Vasile comandă câte-un rând de coniac "Mioriţa" şi câte un "Cabernet" simplu! Mutelcă aşteaptă întrebări, ca şi cum n-ar fi fost destul de CLAR în recitalul său! Eu întreb primul: "Cum, adică, moş Ioane, Candoarea şi Sensul şi Crucea"?...(Aveţi puţintică răbdare!)
