Pomul Primului Păcat

Evaluaţi acest articol
(2 voturi)
1 comentariu

Demult (cam pe vremea şi cam pe timpul când Şcoala era Şcoală, Părinţii erau Părinţi, Munca era Muncă, Respectul era Respect, Candoarea era Candoare, Aurul era Aur şi Tinicheaua era Tinichea... şi când nu se făcea nici o abatere de la toate acestea... şi când funcţiona ruşinea şi stâlpul mârşăviei... şi când nimeni nu călca pe zăbranicul omului sărac, dar nici în bătătura omului înstărit) în celebra şi în mica haltă Docăneasa (astăzi, o ruină a devenirii capitaliste şi a nesimţirii tip modern şi, bineînţeles, păgubos) stătea şi funcţiona o fântână. O fântână cum rar se mai întâlnesc în Spaţiul Mioritic Moldav alcătuit din Valea Lungă, Valea Zimbrului, Dealul Cutei, Dealul Ciorii, Lungeşti, Bălăbăneşti, Rădeşti... şi alte şi alte Dealuri şi Văi sfinţite şi netezite şi frământate de Dumnezeii cu pestelcă şi cu opinci - toate năpădite, acum, de bălăriile şi de puturoşenia şi de nepăsarea Venitului Minim Garantat - o fântână aproape adâncă, aproape înaltă, aproape de Setea tuturor trecătorilor plecători sau sositori în acest punct de cale ferată. Zilele trecute, în mod special, am trecut prin halta despre care facem vorbire-n acest în/scris... şi am îndrăznit să mă uit în fântână... şi am văzut toate chipurile şi toate gândurile celor care au băut odinioară din apa-i vie, acum stătută şi puţină şi strigătoare la cer. Iată unul dintre chipuri şi unul dintre gândurile cestui chip: „Staţi mai încoace, scoateţi lacrimi... vine trenul/ tocmai de-atunci, zvârliţi cu flori în calea lui,/ vine cu ea: Soprană lungă, fără moarte,/ miră Moldavă, cu irisuri amărui!// Stârniţi vioare, păsări-calde, păsări-lire,/ stârniţi Cuvinte care-atât au aşteptat,/ porniţi săruturi... spuneţi: Doamne, cum coboară/ încet, mereu, din Viitorul celălalt!// Aduceţi pâine, sare, vin, aduceţi Mire,/ şi curcubeu mai drept, şi curcubeu mai strâmb.../ şi-n ceastă Clipă... (sacrosanctă!)... a Nuntirii/ să-nceapă toată Filarmonica de Câmp!// Veniţi încoace, scoateţi lacrimi... pleacă trenul/ cu tot cu Nuntă, în Trecutul celălalt.../ zvârliţi cu flori în urma ei, tocmai Acolo,/ unde dă-n Taină Pomul Primului Păcat!”//...(Publicitate: „Învaţă să mori în tine însuţi/ pentru a nu-ţi fi teamă de moartea/ pe care altul ţi-a destinat-o!” - Ionaid Roamnescu)

Citit 796 ori Ultima modificare Vineri, 18 Octombrie 2019 17:21

1 comentariu

  • postat de IC Sâmbătă, 19 Octombrie 2019 08:16 86.124.205.*** Link la comentariu
    0
    0

    Frumos...... dar si randuri aducatoare de amintiri. Prima data ,copil fiind ,pe timpul tatucului Stalin , am vazut Halta Docaneasa , din caruta cu care tata aducea cota de rachiu ,la baza de receptie ,cota pe care trebuia sa o dea fiindca era propietar de cazan de tuica . Mana boii si injura ,pe sovietici , pe romanii care trecusera de partea lor , zilele ce le traia ,injura si cand trebuia sa duca cota de grau ,porumb ,fan ,etc . Amintirile sunt si legate de faptul ca ,elev si student fiind , micuta halta ma ducea si ma aducea de la scoala iar mirosul fumului de la locomotiva cu aburi ,fum care invada vagoanele scartiitoare , la trecerea trenului prin tunelul Talasmani , nu l-am uitat nici acum ,la aproape saptezeci de ani , cati au trecut de atunci . Frumos .... parca am revazut locurile pe unde am copilarit ,Multumesc !

    Raportează

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.