TRENUL de ATUNCI (postum târziu)

Evaluaţi acest articol
(3 voturi)

DIN TOT ADÂNCUL SUFLETULUI TĂU

blândeţi des/tristătoare se revarsă

şi mă cuprind cu sanctitatea lor,

ca pe o umbră peticită, arsă

de-atâta veşnicie-ntr-un zadar,

cu ochii pe cărarea dinspre gară,

poate se-ndură trenul de ATUNCI

şi mi te-aduce-n cea din urmă oară !!!

poate se-ndură trenul de ATUNCI

şi nu mai trece fără să oprească,

aşa, cum a trecut de-atâtea ori,

pe lângă-mprejurarea mea lumească !!!

până ATUNCI, când trenul de ATUNCI

va să-mi asculte ceastă rugăciune,

te rog frumos, te rog foarte frumos,

SPUNE-MI CĂ EŞTI, DACĂ MAI POŢI A SPUNE !!!

(Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou")

Citit 7653 ori Ultima modificare Duminică, 27 Octombrie 2019 15:20

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.