Miercuri, 4 Decembre, anul curent, ora 10 şi 11 minute! Mă grăbesc să ajung la Maria, ghicitoarea mea în Cărţi! În multe mi-a ghicit pân-acuma, dar în „Donul liniştit” încă nu am rugat-o să cerceteze! Această scumpă Marie locuieşte-ntr-o magherniţă, pe strada „Ion Creangă”! Taman în coasta dreaptă a Galeriilor lui Nicolae Mantu îl văd pe vechiul meu prieten, Ion Mutelcă! Vesel, dar sobru-n gesturi şi-n vestimentaţie, bibicul mă întâmpină ca şi cum ar fi ştiut că voi trece pe aici şi că merg la ghicitoare! Cică vrea să-i caute şi lui în „Soarta unui om”! Lângă el, gătiţi regulamentar, îi văd pe ciracii comuni, Costică Prăpăd şi Vasile Cherpedin, cum zâmbesc persuasiv şi cum li se pare că-mi fac o surpriză dulce! Prăpăd cică vrea s-o roage frumos pe Maria să-i caute-n „Crimă şi pedeapsă”! Cherpedin vrea-n „Moromeţii”, mai ales că Maria se „descurcă” în toate Cărţile din Lume, mai ales în cele Româneşti!... Sigur că da!... Ne salutăm, ne gratulăm pentru această Întâmplare... şi intrăm într-o crâşmă... pentru detalii în legătură cu vizita noastră la celebra ghicitoare! Luăm câte o tărie rusească mare! Ciocnim!
Moş Mutelcă ne roagă să recite despre „Dragoste şi cai”! Auzim!... „la noapte, am să vin să-mi dai/ ovăz şi lună pentru cai...!/ luna s-a copt, ovăzu-i copt...!/ eu scriu (pe ţărnă) cifra opt!// să fii acasă, negreşit...!/ am puşcă, traistă şi cuţit...!/ să stai la poartă până când/ ai să m-auzi cum vin cântând!// poţi să nu ai nici cal nici zmeu...!/ te iau (frumos) pe calul meu,/ cu tot cu lună şi cu tot/ ce-i rod pe dor şi dor pe rod!// la noapte, vin să mergem...! deci,/ trei-trei, cu inimile reci,/ pe ţărnă, cum şi pe zăpezi,/ opt-infinit... să vezi, să vezi!”//... Mai bem câte-o tărie mare, ne ştergem lacrămile... şi-l auzim pe moş Prăpăd cum ne roagă să-l ascultăm cu „Tata”!... „tata stă şi se uită cu ochi albaştri/ la teiul liniştit şi bătut de vânt.../ şi încep să mă mir: ce tei uriaş,/ ce tată bătrân, pentru care mai sînt!// vine o pasăre cu pene de scris/ şi se opreşte pe o cracă, să cânte/ pentru cei plecaţi, pentru cei rămaşi/ sub tei, lângă tata cu mâinile blânde!// cere o pană şi scrie - îmi zice tata - / scrie cu cerneală din ochii mei,/ scrie pentru maică-ta plecată/ să deretice raiul pentru mine şi tei!// şi mă uit la pasăre... fiindcă are şi pene/ de citit pentru dragostea noastră!.../ şi citesc... şi pasărea pleacă... dar lasă o pană/ lângă tata, pe prispă, la fereastră!”//... Moş Cherpedin nu ne roagă nimic! Bem câte-o tărie mare şi-l auzim! „tot mai adânc, tot mai adânc,/ vârâm iluzii în oblânc!/ tot mai târziu şi mai la deal:/ cruce şi linişte şi cal!/ şi mai demult, tot mai demult,/ ne pregătim de început!/ eram pe unde nici n-am fost!/ ştim toată moartea pe de rost!”//... Tuspatru, în aplauzele chefliilor, zicem „Trăiască poezia şi marii visători”, un poem emblematic al mentorului meu, Ioanid Romanescu! Şi plecăm spre Maria!... (Stai să auzi!)