Sigur că da! Uluiala-i colosală! Maria se „joacă” de-a noi sau numai ni se pare? Nu cumva, oare, tembelismul din jurul mic şi din jurul mare ne-a făcut să credem CEEA CE ESTE EVIDENT şi, totuşi, AŞA NEBULOS? Ce invitaţie formidabilă/bizară ne „face” Maria! Auzi, cică Trenul către Nicăieri pleacă IMEDIAT, de la LINIA VIEŢII!... Unde mama zmeilor o mai fi şi LINIA asta? Ce-ar fi să mergem în gară şi să ne interesăm? Ori să telefonăm la Serviciul Român de Informaţii? Oare Maria ne aşteaptă ACOLO, la/pe LINIA VIEŢII? Oare nu cumva ne păcăleşte?... Oricum, ne uităm unul la altul şi unii la alţii, cu aceeaşi dilemă-n Suflet şi-n Ochi! Poetul Marcel Măzăriche tuşeşte conclusiv şi rosteşte CATEGORIC! „ŞI TOT MAI VĂD ŞI MAI AUD/ PREZENTUL TIMPULUI TRECUT/ cum descompune lung şi lent/ TRECUTUL TIMPULUI PREZENT,/ cum ne-am suit şi-am predicat/ în centrul cer(c)ului uscat,/ şi ne-am rugat şi am crezut/ că vine ploaia de la sud/ şi pune verde mult pe mers,/ râs de pustiu pune pe şters/ că vine iarna de la nord,/ aşa, ca un atac de cord,/ şi-aşterne pur peste murdar/ şi toarnă rost peste zadar,/ pune frumos peste urât/ şi-ntoarce sufletul din gât,/ sângele tulbur din păcat,/ din subiect, din predicat - / şi scrie "hai, intraţi, deschis"/ pe ferestruica dinspre vis !!!// şi ne-am suit, ne-am tot suit/ cum pe o lamă de cuţit/ se sui-un gând ca un gândac/ domol, naiv şi mic şi drag !!!// şi am ajuns, dac-am ajuns,/ centrul nimicului ascuns,/ unde-am crezut, am tot crezut/ că vine ploaia de la sud,/ că vine iarna de la nord.../ şi n-a venit nici viu, nici mort,/ şi peste tot era "închis,/ fugiţi, zadarnic, interzis" !!!// şi coborâm, şi coborâm/ la nordul florii de salcâm,/ la sudul florii de cais.../ şi ascultăm, ca printr-un vis,/ cum surd şi orb şi foarte-atent/ TRECUTUL TIMPULUI PREZENT/ NE DESCOMPUNE-NCET ŞI MUT/ PREZENTUL TIMPULUI TRECUT!!!”... Sigur că da! E fenomenal bibicul nostru din Braniştea! Şi, după cum am ASCULTAT, cred că el a priceput corect mesajul pe care ni lăsat Maria! LINIA VIEŢII se află ORIUNDE, iar NICĂIERI ne aşteaptă ACOLO, în LOCUL sugerat de Măzăriche! Aşadar, ce şi cum trebuie să procedăm? Pentru că Maria şi Măzăriche ne invită foarte frumos într-o CUTĂ a Timpului, nu?... (Stai să vezi!)
Maria şi Cărţile (XXXIII) Scris de Ion Zimbru
